Vitamina D B12 glicemia | De ce am ales aceste 2 vitamine pentru acest articol?

    Vitamina D are multiple roluri (vezi mai jos), dar aici voi menționa doar rolul ei de reglare a imunității – imunomodulator. Vitamina B12 am ales-o întrucât B12 face posibilă înnoirea noastră ca organisme umane prin dublarea ADN-ului.

1. Vitamina D 

Există mai multe forme de vitamină D (calciferol), dintre care 2 sunt importante pentru om: colecalciferolul (vitamina D3) sintetizat în piele din 7-dehidrocolesterol (provitamina D3) sub acțiunea radiațiilor ultraviolete de tip B (UVB), dar aflat și în alimente de origine animală (lactate, pește) și ergocalciferolul (vitamina D2) sintetizat în zarzavaturi (legumele frunzoase) din ergosterol (provitamina D2) sub acțiunea radiațiilor U ul nostru în anumite condiții (vezi mai jos). În situația în care organismul nu poate produce colecalciferolul (lipsa expunerii la radiațiile UVB), colecalciferolul devine o vitamină, – o substanță esențială pentru sănătatea noastră, care trebuie să fie asigurată printr-un aport alimentar sau prin suplimente.

În alimente, vitamina D3 și D2 se găsesc, în ordinea concentrației, de la maxim spre minim: în uleiul de cod (1 lingură are 1360 UI), păstrăvul curcubeu, somonul, ciupercile¹ albe tăiate, expuse la UV (½ ceașcă are 366 UI), lapte 2% fortifiat (1 ceașcă are 120 UI), sardine, ouă (1 ou mare are 44 UI), ficat, ton, brânză cedar (în 28.5 gr se află 28 UI). Congelarea nu scade nivelul de vitamină D în alimente².

   Rolul vitaminei D3: imunitate, metabolismul calciului, fosforului, crește densitatea osoasă, forța și masa musculară, previne infarctul de miocard³, favorizează un somn odihnitor (nivelele scăzute de vitamină D scad durata și eficiența somnului și cresc somnolența diurnă)⁴ și favorizează buna funcționare a sistemului nervos (permeabilitatea membranei celulare, conducerea axonală și neurotransmisia)⁵.

Recent vitamina D a fost implicată în obezitate: deficitul de vitamină D nu produce obezitate, dar obezitatea poate produce deficit de vitamină D⁶ (vezi mai jos fenomenul ”sechestrării” vitaminei D în adipocite – celulele țesutului gras), iar nivelele scăzute de vitamină D favorizează inflamația în țesutul adipos⁷.

Deși s-a afirmat faptul că deficitul de vitamina D nu produce obezitate, un studiu publicat online a arătat că femeile de ≥65 ani care aveau nivele mai mari de 25 – OH – D în sânge, au câștigat mai puțin în greutate comparativ cu cele care aveau nivele mici de vitamina D, sugerând faptul că nivelele scăzute pot favoriza acumularea de grăsime corporală⁸.

Vitamina D3 acționează pe 2776 de locuri din ADN-ul nostru! Prin activarea receptorului VDR (receptorul pentru vitamina D) de pe membrana celulară, această vitamină acționează direct asupra epigenomului (”pupitrul de control” al genelor) și deci asupra expresiei (manifestării) a peste 1000 de gene din ADN-ul uman⁹.

¹ În ciuperci se găsește ergosterolul, care sub acțiunea razelor UV, se activează în vitamina D2 https://www.ars.usda.gov › AICR09_Mushroom_VitD De aceea este recomandabil să expunem ciupercile la lumina soarelui sau la o lampă cu UV. Depozitarea, ca și gătitul, diminuă nivelul de vitamină D2 din ciuperci, deci ele trebuie să fie consumate înainte de data expirării.  În aceste condiții putem să ne asigurăm 10 μg (400 UI) /100 g ciuperci crude ceea ce face din ciuperci singura formă nonanimală de aliment care ne poate oferi cantități importante de vitamină D. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6213178/ 

²  Vitamin D – Health Encyclopedia – University of Rochester Medical Center  

³ Acharya P, Dalia T, Ranka S, et al. (2021) The effects of vitamin D supplementation and 25-hydroxyvitamin D levels on the risk of myocardial infarction and mortality. J Endocr Soc 5, bvab124, doi: 10.1210/jendso/bvab124.

⁴  Vitamin D and Sun Exposure: What You Need to Know to Optimize Your Levels

⁵ Vitamin D status and its correlation to depression

⁶  https://www.medscape.com/viewarticle/779064?form=fpf  

⁸   http://www.liebertpub.com/doi/abs/10.1089/jwh.2012.3506 

⁹  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31298160/

    În timpul verii puteți acumula suficientă vitamina D3 de la soare dacă respectați anumite condiții:

–  Singurele raze de soare (ultravioletele tip B – UVB) care pot să genereze sinteza de vitamina D3 în piele sunt cele prezente între ora 10:00 și 14:00 (index UVB mai mare de 3)¹⁰, (după unii autori, 10.00 – 15:00, sau chiar 11:00 – 13.00). De fapt indexul radiațiilor UVB variază cu anotimpul, poziția geografică sau latitudinea, altitudinea (la altitudine mai înaltă și razele UVB sunt mai puternice)¹¹, vremea și poluarea atmosferică.

Vitamina D B12 glicemia | Regula lungimii umbrei poate fi de asemenea utilă: dacă umbra este mai scurtă decât înălțimea noastră, razele UVB sunt eficiente pentru a favoriza sinteza de vitamina D în piele.

Expunerea trebuie să fie cam 15 – 30 de minute pe zi (nu neapărat continuu și mai ales prin expunere progresivă). Trebuie să aveți o suprafață de piele suficient de mare descoperită (minim membrele superioare și inferioare).

La o expunere totală a pielii se pot acumula 10.000 – 25.000 UI de vitamină D¹². La o descoperire de 22% din suprafața corpului se acumulează 1.000 UI de vitamină D în decurs de 10 – 15 minute¹³.

Capacitatea de sinteză depinde și de vârstă (scade cu vârsta după 50 ani), dar și de culoarea pielii (cei cu pielea mai închisă la culoare au nevoie de mai mult timp de expunere).

Vitamina D B12 glicemia | Nivelul de vitamină D circulantă depinde și de greutatea corporală: obezitatea duce la fenomenul de ”sechestrare” de mai multă vitamină D în celulele de țesut adipos, vitamina D fiind o vitamină liposolubilă și, în consecință, persoanele supraponderale sau obeze au nevoie de un aport mai mare de vitamină D pentru a atinge sau a menține nivele circulante optime¹⁴, ghidurile sugerând o cantitate de 2 – 3 ori mai mare decât la persoanele normoponderale15.

Alternativ, dacă stați la umbră în jur de 1 oră și 20 de minute (la fel de dezbrăcat ca și la soare și în același interval orar), veți beneficia de razele UVB reflectate.

Umbra filtrează (blochează) 60% din razele UVB.

¹⁰  https://www.grassrootshealth.net/blog/shadow-can-tell-right-time-make-vitamin-d/

¹¹  https://www.thehealthyjournal.com/faq/can-i-sit-in-the-shade-for-vitamin-d

¹²  https://www.grassrootshealth.net/blog/shadow-can-tell-right-time-make-vitamin-d/

¹³  https://www.thehealthyjournal.com/faq/can-i-sit-in-the-shade-for-vitamin-d

¹⁴ https://www.uchealth.com/en/media-room/covid-19/vitamin-d-obesity-and-covid-19#:~:text=In%20addition%2C%20since%20vitamin%20D,or%20to%20correct%20a%20deficiency 

¹⁵  Gallagher JC, Sai A, Templin T, et al. (2012) Dose response to vitamin D supplementation in postmenopausal women: a randomized trial. Ann Intern Med 156, 425–437.

   – Expunerea în jur de 1 oră pe o zi înnorată (la fel de dezbrăcat ca și la soare și în același interval orar). Norii filtrează 50% din razele UVB.

Dacă ați putut acumula suficientă vitamină D3 în timpul verii, va trebui să începeți suplimentarea în cursul lunii octombrie întrucât depozitele acumulate în timpul verii pot diminua semnificativ după 30-60 zile¹⁶.

În timpul iernii cantitatea de raze UVB este mult redusă din cauza unghiului sub care cad razele solare, iar temperaturile exterioare nu sunt propice pentru o expunere a unei suprafețe de piele suficient de mare.

Vitamina D B12 glicemia | Persoanele care nu au luat un supliment de vitamina D3 sau cele care nu au avut suficientă expunere la razele UVB în condițiile menționate mai sus în timpul verii, ar trebui să-și dozeze vitamina D3 (25-OH-D3) înainte de sezonul rece, chiar dacă suma necesară pentru această analiză este semnificativă (155 – 159 lei).

Vitamina D B12 glicemia | Deși mulți nu consideră că este necesar un test al vitaminei D pentru majoritatea oamenilor, există suficiente beneficii pentru a știi care este nivelul 25 – OH – D sanguin: nevoia de administrare a unui supliment de vitamina D persoanelor care locuiesc la o latitudine mai mare de 37 grade, persoanele care se află în zona de risc pentru osteoporoză (de ex. femeile aflate în perioada de postmenopauză, bărbații slabi, fragili, la vârstă mai înaintată), boli care afectează absorbția grăsimilor alimentare (boala celiacă, intervențiile de chirurgie bariatrică pentru combaterea obezității), sindromul de suprapopulare bacteriană a intestinului subțire, bolnavii cu boli inflamatorii intestinale sau cu insuficiență a pancreasului exocrin (amilază, tripsină, lipază), pacienții care iau de rutină o medicație care interferă cu vitamina D (corticoizi/antiinflamatoare steroidiene, anticonvulsivante)¹⁷.

De asemenea, testarea se indică persoanelor care prezintă dureri musculare sau osoase, bolnavilor de scleroză multiplă (care au de regulă deficite¹⁸), stare de oboseală, simptome de anxietate și depresie întrucât controlează expresia unei gene care este implicată în sinteza dopaminei și a noradrenalinei19, sau chiar deficit cognitiv de tip demență²⁰.

¹⁶   https://www.cancer.ie/cancer-information-and-support/cancer-types/skin-cancer/vitamin-d-and-the-sun

¹⁷   https://www.health.harvard.edu/blog/vitamin-d-testing-recommended-people-201411267547

¹⁸   https://www.healthline.com/health-news/should-you-get-tested-for-vitamin-d#Experts-point-out-importance-of-vitamin-D-for-health

¹⁹  https://annals-general-psychiatry.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12991-022-00406-1

²⁰  https://academic.oup.com/ajcn/article/116/2/531/6572356

    În general, la adulți se indică o doză de 4.000 – 6.000 Ui de vitamină D/zi pentru a atinge și a menține un nivel de 40 – 60 ng/ml²¹. Pentru aceasta se poate folosi capsula de 4.000 sau 5000 UI (unități internaționale) de vitamina D3, sau spray-ul SANIENCE D3 care are 2000 UI pe un puf sublingual, deci se vor administra 2-3 pufuri pe zi pentru 4.000-6.000 UI. Pentru a avea 5.000 UI/zi²² – doza de ”încărcare” pe care o recomand la cei normoponderali (index de masă corporală 18,8 – 25 kg/m2 ) care nu au un test al 25-OH-D3, se poate administra doza de 2 pufuri în zilele pare și 3 pufuri în cele impare.

Conceptul ”one size fits all” nu reprezintă o abordare optimă, ci doza trebuie să țină cont de sexul persoanei și mărimea corporală.

Pacienții obezi (cu index de masă corporală ≥ 30 kg/m2)²³ au nevoie de o doză de vitamină D bazată pe indexul de masă corporală, doza propusă fiind de de 125 IU/kg/m2²⁴, astfel că la un IMC de 40 și greutate de 120 kg ar fi necesare 15.000 UI.

La o suplimentare cu 10.000 UI/zi la pacienții obezi, creșterea medie a concentrației 25 – OH – D a fost de 48.1 ± 19.6 ng/mL după 21 de săptămâni de suplimentare pe timp de iarnă²⁵. Astfel, vitamina D ar trebui să fie adăugată la lista mai lungă a medicamentelor care ar trebui să fie administrate pe baza greutății corporale ca și antibioticele, chimioterapicele, agenții hormonali și terapia de substituție hormonală, heparina, digoxinul, fenitoina și anticorpii monoclonali²⁶.

²¹  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8567111/

²²   Ghanaati S, Choukroun J, Volz U, et al. (2020) One hundred years after vitamin D discovery: Is there clinical evidence for supplementation doses?Int J Growth Factors Stem Cells Dent 3, 3–11.

²³   Indexul de masă corporală = greutatea în kg / înălțimea în metri la pătrat, de ex 80 kg / 1,82 m x 1,82 m= 80/3.3124 = 24.15. Normal indexul de masă corporală = 18.5 – 24.99; supraponderal = 25 – 29.99; obezitate gradul 1 = ³⁰ – 34.99; obezitate gradul 2 = 35 – 39.99; obezitate gradul 3 sau morbidă = 40 sau mai mult. https://www.cdt-babes.ro/articole/indicele-de-masa-corporala-imc.php.

²⁴  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8727721/

²⁵   https://www.researchgate.net/publication/256612105_25-Hydroxyvitamin_D_Response_to_Graded_Vitamin_D-3_Supplementation_Among_Obese_Adults 

²⁶   Barras M & Legg A (2017) Drug dosing in obese adults. Aust Prescr 40, 189–193.

Vitamina D B12 glicemia | Administrarea cea mai bună este cea zilnică, nu cea săptămânală sau lunară. Administrarea de vitamină D și calciu trebuie făcută cu prudență, doar în cazuri cu indicație precisă din cauza riscului de depunere a calciului în pereții arteriali și în țesuturile moi²⁷. Dacă se indică la bărbați 1000 mg de calciu, sau la femei 1200 mg de calciu mai ales în osteoporoză, este obligatorie administrarea concomitentă de vitamină K2 (vezi mai jos motivația, la subtitlul Vitamina K2).

Desigur că trebuie să fie luat în considerație și aportul alimentar prin alegerea unor surse de calciu care nu sunt asociate cu grăsimi animale saturate (de ex. calciul din cașcaval este asociat cu grăsimi saturate care reprezintă mai mult de jumătate din totalul grăsimilor).²⁸

Pentru cei care au nivele de D3 sub 40 ng/mL (raportat la intervalul normal 40 -100 ng/mL), folosesc formula profesorului Dale Bredesen din cartea Sfarsitul Alzheimerului, capitolul Cognoscopia²⁹.

Această formulă de calcul a necesarului de D3 scade din doza optimă (pe care dorești s-o atingi) valoarea 25 – OH – D3 pe care o ai în sânge, înmulțită cu 100.

De ex: dacă nivelul țintă este 80 ng/ml (o concentrație din jumătatea superioară a intervalului 40 – 100 ng/ml), iar în sânge am 20 ng/ml, se scade din 80 cifra 20 și apoi se înmulțește cu 100, obținându-se 6000 UI/zi.

Pentru a atinge limita superioară a intervalului optim (100 ng/ml), ar fi nevoie de 8.000 UI/zi dacă nivelul din sânge este scăzut la 20 ng/ml. Pentru a converti ng/ml în nmol/l, valoarea în ng/ml se înmulțește cu 2.5. De exemplu: 50 ng/ml este echivalent cu 125 nmol/l³⁰. Conversia inversă se face prin împărțire la 2.5.

²⁷   Bolland MJ, Avenell A, Baron JA, et al. Effect of calcium supplements on risk of myocardial infarction and cardiovascular events: meta-analysis. BMJ. 2010 Jul;341:c3691.

²⁸    De ex 15 g grăsimi saturate dintr-un total de 23 g grăsimi în cașcavalul feliat Proxi https://eatntrack.ro/calorii/cascaval-clasic-proxi, sau Pilos 17/26 ghttps://organicsfood.ro/calorii-cascaval-feliat-pilos/, sau Emmentaler 20/30 g https://www.superfresco.ro/produs/cascaval-emmentaler/#:~:text=Valori%20nutritionale%20medii%20pent ru%20100gr,Proteine%2028g%2C%20Sare%200.7g.

²⁹   Dale Bredesen, Sfârșitul Alzheimerului, Editura Lifestyle, 2018, pag 151

³⁰   https://www.azcalculator.com/calc/vitamin-d-ngml-nmolL-converter.php

  Vitamina K2.

Vitamina K este o vitamină liposolubilă, ca și vitamina D. Ea se găsește sub 2 forme: filoquinona (K1) produsă de frunzele verzi ale legumelor și menaquinona (K2) produsă de bacterii prin fermentație (de ex. Natto – soia fermentată din Japonia sau diferite brânzeturi), dar și în carne și ouă (în cantități mici).

Menaquinona are mai multe subtipuri numerotate cu cifre arabe de la 4 -14, având funcții diferite³¹. Aici vom vorbi despre subtipul de menaquinona (K2) – MK 7.

Osteoblastele produc osteocalcina, o proteină care favorizează captarea de calciu din circulația sanguină și înglobarea lui în matricea osoasă.

Vitamina D B12 glicemia | Dar osteocalcina nou formată trebuie să fie activată pentru a lega calciul în os. Vitamina K2 activează osteocalcina, care altfel nu poate lega calciul de matricea minerală a osului (hidroxiapatita).

Altfel spus, vitamina K2 favorizează depunerea de calciu din alimentație în os, astfel încât calciul să nu se depună pe artere contribuind la rigidizarea arterială și procesul de ateroscleroză³² sau în rinichi sub formă de calculi, sau osteofite (cioculețe) pe vertebre, calcaneu, etc., sau în părțile moi, ci să se depună în oase.

K2 nu se găsește în alimentele de tip fast-food, iar procesul de prelucrare industrială a alimentelor duce la scăderea vitaminei K2 din acestea.

Deficitul de K2 duce inițial la rigidizarea arterială și ulterior la ateroscleroză cu depunerea de calciu în plăcile de aterom. Creșterea rigidității arteriale este un factor de risc pentru ateroscleroză. Estimarea elasticității / rigidității arteriale se poate face prin mai multe metode neinvazive: indicele gleznă – braț, indicele intimă – medie (ecografic), CT toracic cu calcularea scorului de calciu și evaluarea arterelor coronare, etc.

Cel mai simplu mod însă este măsurarea vitezei de propagare a undei de puls. Rigiditatea arterială este considerată un factor de risc pentru declinul cognitiv, favorizând demența Alzheimer³³.

La vitamina D trebuie deci să asociați vitamina K2. Unii recomandă 45 mcg de K2 la fiecare 1000 UI de D3³⁴. Alții susțin că la fiecare 5.000 – 10.000 Ui de D3 ar trebui asociat 100 mcg K2, un avantaj al aportului de 45 mcg de K2/zi fiind scăderea riscului de cancer de prostată cu 60%³⁵.

Vitamina D B12 glicemia | Cred că autorii care recomandă o doză diferențiată vitamină K2 în funcție de vârstă și riscul de osteoporoză se apropie cel mai mult de adevăr: 45 mcg pentru omul sănătos sub 50 ani, 100 – 200 mcg/zi pentru persoanele peste 50 ani, doza de 200 mcg fiind indicată pentru persoanele cu osteoporoză³⁶.

³¹  https://www.mdpi.com/2076-2607/10/3/554/htm

³²  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4566462/

³³  http://revistamedicalmarket.ro/articol/rigiditatea-arterial-factor-de-risc-asupra-declinului-cognitiv-001

³⁴  https://www.drstevenlin.com/how-to-choose-the-right-vitamin-k2-supplement/

³⁵  https://riordanclinic.org/2013/10/vitamins-d3-and-k2-the-dynamic-duo/

³⁶  https://www.vitaminexpress.org/en/how-to-combine-vitamin-d-and-vitamin-k-properly

   În concluzie, la fiecare 5.000 Ui se pot adăuga 50 -100 mcg de K2 pentru obținerea efectului dorit, cu excepția persoanelor care au osteoporoză.

Întotdeauna formă naturală de vitamină D, obținută prin expunere la soare, este de preferat suplimetelor de vitamină D. Expunerea la soare are și alte efecte benefice: lumina poate pătrunde până la 8 cm sub piele interacționând cu receptorii mitocondriilor din celulele organismului ceea ce are efecte benefice asupra acestora: contracararea radicalilor liberi (specii reactive de oxigen și de azot care au efect oxidant), în exces, iar alte efecte sunt antiinflamatorii și de prevenire a cancerului, diabetului zaharat, a demenței și a depresiei sau favorizând procesul de învățare.

Vitamina D B12 glicemia | Alte efecte favorabile ale petrecerii timpului în aer liber (afară) sunt legate de expunerea la razele “subinfraroșii” (prima porțiune de infraroșii imediat după spectrul vizibil. Aceste radiații pot pătrunde prin haine. Dr Roger Seheult these health myths are making you sick https://youtu.be/fZ8rqZK_RiA?si=BdscFvdOmVbnFG9J

   Zincul

   Deficitul în populația generală, la vârstnici și în anumite patologii FAO din cadrul Organizației Națiunilor Unite (Food and Agriculture Organization of the United Nations), a arătat că deficitul global de zinc se întâlnește frecvent. În Spania de ex, un studiu a arătat că la persoanele între 9 – 75 ani, 83% din populație nu atingeau nivelele de aport de zinc recomandate.

Vârstnicii sunt predispuși deficiențelor de zinc. Studiul NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey) a arătat că 35 – 45 % din persoanele peste 60 de ani erau deficitare în zinc.

Vitamina D B12 glicemia | Alte grupe populaționale predispuse la deficitul de zinc sunt bolnavii cu patologie gastrointestinală, femeile însărcinate sau care alpătează (necesități crescute), copii hrăniți exclusiv la sân, cei cu anemie de tip siclemie, cei care consumă alcool în exces și vegetarienii (pentru că depozitul principal de zinc al animalelor este în mușchi, iar cei care consumă carne au, de regulă un aport suficient, cu excepția persoanelor în vârstă, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că fitații consumați în cantitate mare de vegetarieni în nuci, leguminoase, cereale integrale și uleiurile din semințe, leagă zincul împiedicându-i absorbția).

   Echilibrul zincului

Homeostazia (echilibrul) zincului în organism se menține prin creșterea excreției sale din celulele peretelui intestinal în materiile fecale, sau reținerea lui. În organism avem 2-3 g de zinc, din care 90% este depozitat în mușchi și oase.

   Efectele deficitului de zinc

Vitamina D B12 glicemia | Deficitul de zinc favorizează obezitatea, hipertensiunea arterială, bolile metabolice și bolile cardiovasculare. În cazurile de COVID-19 s-au observat nivele reduse de zinc, motiv pentru care zincul a făcut parte din protocoalele de prevenție și tratament al infecției cu SARS-CoV-2. Deficitul de zinc duce la tulburări de creștere, perturbarea imunității, disfuncție neuronală, leziuni dermatologice.

Între zinc și D există o influențare reciprocă37. Pe de o parte nivelele scăzute de zinc prezic deficitul de D3 la fetele adolescente, iar pe de altă parte suplimentarea cu zinc crește nivelul de D3 la femeile în postmenopauză.

   Manifestările deficitului de zinc

Semnele și simptomele deficitului de zinc sunt: greață, vărsături, diaree, apetit scăzut, oboseală, iritabilitate, modificări ale unghiilor, afectarea funcției de reproducere și a vederii, disfuncție erectilă, infecții.

   Doze

Necesarul de zinc este de 8 – 12 mg/zi. Dozele care nu produc efecte adverse sunt de maxim 40 mg pe zi.

Zincul (ca și cuprul, de altfel) ar trebui să aibă o concentrație în ser de 90 – 110 mcg/dl. Dozele mai mari inhibă absorbția de cupru (cu care se află într-un echilibru de 1/1, de fapt, raportul zinc/cupru = 0,8 -1,2) din cauza competiției pentru același transportor. Secundar, excesul de zinc împiedică absorbția fierului ducând la anemie, leucopenie și neutropenie.

Vitamina D B12 glicemia | Unele medicamente trebuie luate la distanță de zinc întrucât există o perturbare reciprocă a absorbției atât a zincului, cât și a acelor medicamente: antibioticele chinolone și betalactami cum ar fi cefalexinul și diureticele tiazidice care cresc excreția de zinc.

Aportul de zinc trebuie să fie zilnic. Zincul provine din alimente: carnea rosie, legumele, fructele, peștele, fructele de mare, lactatele, ouăle, oleaginoasele, semințele, cerealele și fulgii de cereale, ciocolata.

Zincul este un cofactor în activarea vitaminei D pe de o parte, iar pe de altă parte este necesar în exercitarea funcției vitaminei D de creștere a imunității și de fixare a calciului în oase³⁸.

Decizia de a lua suplimente de zinc depinde deci de aportul alimentar, necesitățile crescute, deficitul de vitamină D sau zinc și prezența bolilor digestive și a patologiei favorizată de deficitul de zinc (obezitate, boli cardiovasculare, hipertensiunea arterială, infecții acute cum ar fi COVID – 19

Vitamina D B12 glicemia | O doză de 10 – 25 mg de zinc sub formă de suplimente este de regulă suficientă cu excepția unor situații excepționale cum ar fi infecția cu SARS-CoV- 2 sau alte infecții virale sau bacteriene unde, pe perioade scurte de 2 săptămâni se pot indica 80 mg de zinc/zi.

³⁸   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9095729/

   Magneziul Roluri

Pe lângă vitamina K2 (50 -100 mcg/zi) și zinc (10- 25 mg/zi), vitamina D are nevoie și de magneziu întrucât fiecare participă la modularea sistemului imun și a căii de semnalizare a interferonului³⁹, având o acțiune sinergică⁴⁰. De asemenea, magneziul asociat vitaminei D previne calcificarea vasculară, la fel ca și vitamina K2.

Pacienții cu niveluri optime de magneziu au nevoie de mai puține suplimente de vitamina D pentru a atinge niveluri suficiente. De asemenea, magneziul reduce osteoporoza, prevenind fracturile pe ”os patologic”.

Magneziul este implicat în sute de reacții enzimatice, inclusiv cele legate de producerea de energie, sinteza proteinelor și funcția musculară.

Vitamina D B12 glicemia | Deficiența în oricare dintre acești nutrienți (vitamina D sau magneziul) este asociată cu diferite tulburări, inclusiv deformări ale scheletului, boli cardiovasculare și sindrom metabolic.

„Consumând o cantitate optimă de magneziu, se poate reduce riscul de deficiență de vitamina D și poate reduce dependența de suplimentele de vitamina D”⁴¹.

Echilibrul adecvat de magneziu și vitamina D este esențial pentru menținerea funcțiilor fiziologice ale diferitelor organe. Mușchii scheletici, inima, dinții, oasele și multe alte organe necesită magneziu pentru a-și susține funcțiile fiziologice.

³⁹  Calea de semnalizare a interferonului este o cale complexă de semnalizare celulară care este activată de interferoni, o clasă de proteine implicate în răspunsul imun antiviral și antitumoral. Când celulele detectează prezența unui virus sau a altor patogeni, acestea eliberează interferoni, care se leagă de receptorii specifici de pe suprafața celulelor vecine și activează calea de semnalizare a interferonului.

⁴⁰  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34749737/

⁴¹  https://www.eurekalert.org/news-releases/891683

   Nivelurile anormale ale oricăruia dintre acești nutrienți pot duce la disfuncții grave ale organelor⁴². Magneziul este al patrulea mineral ca abundență în corpul uman, după calciu, potasiu și sodiu. Magneziul activează peste 600 de enzime și influențează nivelurile extracelulare de calciu⁴³.

Vitamina D B12 glicemia | El este esențial pentru stabilitatea funcției celulare, sinteza ARN și ADN și repararea celulelor, precum și pentru menținerea statusului antioxidant al celulei. Magneziul este un cofactor important pentru activarea unei game largi de transportatori și enzime⁴⁴.

De asemenea, kinazele⁴⁵ dependente de magneziu sunt responsabile pentru activarea a până la 30% din proteinele funcționale ale corpului.

Pentru cei care urmăresc și un efect favorabil asupra memoriei, se recomandă magneziul treonat care se poate comanda pe net.⁴⁶

Vitamina D trebuie convertită din forma sa de depozitare (inactivă) (25[OH]D) într-o formă activă (1,25[OH]2D) înainte de a-și exercita funcțiile biologice. Această conversie în 2 etape a vitaminei D depinde de biodisponibilitatea magneziului⁴⁷.

Beneficiile optime pentru sănătate ale vitaminei D exogene și endogene ar putea să nu fie obținute fără prezența adecvată a magneziului, deoarece bioactivitatea vitaminei D este un proces dependent de magneziu⁴⁸.

⁴²   Reddy P, Edwards LR. Magnesium supplementation in vitamin D deficiency. Am J Ther. 2017. doi:10.1097/MJT.0000000000000538

⁴³   CaspiR,AltmanT,DreherK,etal.TheMetaCycdatabaseof metabolic pathways and enzymes and the BioCyc collection of pathway/genome databases. Nucleic Acids Res. 2012;40(database issue):D742-D753. doi:10.1093/nar/gkx935

⁴⁴   NoronhaJL,MatuschakGM.Magnesiumincriticalillness: metabolism, assessment, and treatment. Intensive Care Med. 2002;28 (6):667-679. doi:10.1007/s00134-002-1281-y

⁴⁵   Kinazele sunt enzime care catalizează transferul de grupări fosfat de la molecule de adenosintrifosfat (sau ATP, care este o moleculă universală de transport și stocare a energiei în celulele vii. ATP este compusă dintr-un nucleotid format din adenină, riboză și trei grupări fosfat. Cele trei grupări fosfat ale ATP-ului sunt legate între ele prin legături fosfodiesterice, iar energia este stocată în aceste legături.) sau guanozintrifosfat (GTP- Guanozintrifosfatul (GTP) este o moleculă similară cu ATP (adenosintrifosfatul) în structură și funcție, dar cu unele diferențe cheie. GTP este format dintr-un nucleotid format din guanină, riboză și trei grupări fosfat, la fel ca ATP. GTP este, de asemenea, utilizat ca sursă de energie pentru reacții metabolice și celulare.) la proteine saui alte molecule, în procesul cunoscut sub numele de fosforilare. Fosforilarea este un proces crucial în reglarea funcțiilor celulare, deoarece poate activa sau inhiba proteinele și poate influența traseele de semnalizare celulare. ChatGPT

⁴⁶   https://www.futunatura.ro/l-treonat-magneziu#:~:text=Capsulele%20FutuNatura%20con%C8%9Bin%20L%2Dtreonat,creierului%20sau%20bariera%20hemato%2Dencefalic%C4%83.  Atenție că Magneziul L-threonate de la FutuNatura are 250 mg pe o capsulă.

47   Risco F, Traba ML. Possible involvement of a magnesium dependent mitochondrial alkaline phosphatase in the regulation of the 25-hydroxyvitamin D3-1 alpha-and 25-hydroxyvitamin D3-24R-hydroxylases in LLC-PK1 cells. Magnes Res. 1994;7 (3-4):169-178.

   Dozarea în sânge

Aproximativ 40% din conținutul total de magneziu din organism este intracelular, iar aproape 60% din magneziu este prezent în oase și dinți, dar mai puțin de 1% în fluidele extracelulare.(15-20).

Aproximativ 0,3% din totalul magneziului corporal se găsește în ser; prin urmare, concentrația serică de magneziu nu reflectă cantitatea totală de conținut de magneziu din organism și este un predictor slab al conținutului de magneziu intracelular⁴⁹,⁵⁰.

Chiar și atunci când conținutul de magneziu scheletic sau intracelular al țesuturilor moi poate fi epuizat, nivelurile circulante de magneziu ar putea rămâne în intervalul normal din cauza controlului homeostatic strâns.

Scăderea severă a conținutului de magneziu din țesuturi și oase în prezența unor niveluri normale de magneziu seric, a fost numit deficit de magneziu latent cronic⁵¹. Așa se explică și recomandarea profesorului Dale Bredesen de a testa magneziul eritrocitar, nu cel seric. Valoarea magneziului eritrocitar ar trebui să fie 5.2 – 6.5 mg/dl⁵². După alte recomandări (National Instittes of Health) intervalul normal este 4.2 – 6.8 mg/dl, dar ținta ar trebui sa fie spre 6 mg/dl⁵³.

   Magneziul în alimente și doza zilnică recomandată

Aportul de magneziu alimentar a scăzut în ultimele decenii, datorită agriculturii industrializate și schimbării obiceiurilor alimentare. Dieta standard în SUA, bazată pe cereale rafinate, grăsimi și zahăr. conține aproximativ 50% din doza recomandată zilnic (DZR sau RDA în engleză)  pentru magneziu.

Trei sferturi din populaţie consumă o dietă deficitară în magneziu⁵⁴,⁵⁵. Având însă în vedere că între 1940 -1991 conținutul în magneziu a scăzut cu 24% în legume, 17% în fructe, 15% în carne și 26% în brânzeturi, iar nivelul de magneziu este scăzut la populația care consumă alimente procesate bogate în cereale rafinate, grăsimi, fosfați și zahăr, probabil că suplimentele de magneziu sunt importante cel puțin pentru cei care nu reușesc să realizeze aportul adecvat (doza zilnică recomandată).

Doza zilnică recomandată (DZR) de magneziu pentru adulţi este de 320 mg pentru femei și 420 mg/zi pentru bărbați (vezi Tabelul).

   ⁴⁸   idem

⁴⁹   Swaminathan R. Magnesium metabolism and its disorders. Clin Biochem Rev. 2003;24(2):47-66. 50 Seo JW, Park TJ. Magnesium metabolism. Electrolyte Blood Press. 2008;6(2):86-95. doi:10.5049/EBP.2008.6.2.86

⁵¹  Elin RJ. Assessment of magnesium status for diagnosis and therapy. Magnes Res. 2010; 23(4):S194-S198. doi:10.1684/mrh.2010.0213

⁵²  Dale Bredesen, Sfârșitul Alzheimerului, Editura Lifestyle, 2018, pag 161

⁵³  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6316205/

⁵⁴   Seo JW, Park TJ. Magnesium metabolism. Electrolyte Blood Press. 2008;6(2):86-95. doi:10.5049/EBP.2008.6.2.86

⁵⁵   ChoiYH,MillerJM,TuckerKL,HuH,ParkSK.Antioxidantvitamins and magnesium and the risk of hearing loss in the US general population. Am J Clin Nutr. 2014;99(1):148-155. doi:10.3945 /ajcn.113.068437

TABEL – DOZA ZILNICĂ RECOMANDATĂ DE MAGNEZIU⁵⁶

⁵⁶ Institute of Medicine.Dietary Reference Intakes for Calcium, Phosphorus, Magnesium, Vitamin D and Fluoride. Washington, DC: National Academy Press; 2010.

   * Doza zilnică recomandată pentru femeile care nu sunt însărcinate și pentru femeile care alăptează.

Cantitatea necesară crește în timpul sarcinii. Se estimează că peste 50% dintre femeile de vârstă reproductivă nu consumă DZR pentru magneziu⁵⁷.

De asemenea, exercițiile fizice intense și regulate pot induce pierderi de magneziu prin urină și transpirație.

Conform datelor Sondajului național de sănătate și nutriție din 2005-2006 (NHANES), consumul de magneziu a fost sub necesarul mediu la 48 % din populația din Statele Unite⁵⁸.

Vitamina D B12 glicemia | Alimentele bogate în magneziu includ migdale, bananele, fasolea, broccoli, orezul brun, caju, gălbenușul de ou, uleiul de pește, semințele de in, legumele verzi, laptele, ciupercile, alte nuci, fulgii de ovăz, semințele de dovleac, semințele de susan, boabele de soia, semințele de floarea soarelui, porumbul dulce, tofu și cerealele integrale.

Cu toate acestea, se estimează că conținutul de magneziu din diferite alimente și legume este în scădere, variind de la 25% la 80% în comparație cu nivelurile de dinainte de 1950⁵⁹.

   Revenind la vitamina D

După atingerea nivelului țintă se poate scădea doza de supliment de vitamină D3 la 3.000 – 4.000 UI/zi, iar în cazul persoanelor obeze la care s-a făcut suplimentarea cu 6.000 – 10.000 Ui/zi, se poate scădea la 3.000 – 6.000 UI/zi,⁶⁰ deși la o administrare de 11.000 UI/zi, după 2 luni, creșterile sunt mici, iar la doze mai mici (4.000 și 5.500 UI/zi) se atinge un platou la 2 luni chiar dacă se continuă cu aceeași doză (studiul arată răspunsul 25 – OH – D până la aprox. 140 zile sau 4 luni și 1/2 fără coborârea de la doza de ”atac” la doza de ”întreținere”)⁶¹.

⁵⁷    RosanoffA,WeaverCM,RudeRK.Suboptimalmagnesiumstatusin the United States: are the health consequences underestimated? Nutr Rev. 2012;70(3):153-164. doi:10.1111/j.1753-4887.2011.00465.x

⁵⁸    AhluwaliaN,DwyerJ,TerryA,MoshfeghA,JohnsonC.Updateon NHANES dietary data: focus on collection, release, analytical considerations, and uses to inform public policy. Adv Nutr. 2016;7 (1):121-134. doi:10.3945/an.115.009258

⁵⁹    ThomasD.Themineraldepletionoffoodsavailabletousasanation (1940-2002)—a review of the 6th edition of McCance and Widdowson. Nutr Health. 2007;19(1-2):21-55.

⁶⁰    https://emedicine.medscape.com/article/128762-overview?icd=login_success_email_match_norm

   Doza de 10.000 UI/zi NU produce toxicitate, chiar dacă este administrată tmp de mai multe luni⁶². Dacă se optează pentru dozele mai mici din cadrul acestor intervale de ”întreținere”, este extrem de important să verificăm din când în când nivelul de 25(OH)D în sânge pentru a ne asigura că rămânem în zona nivelului țintă și nu ajungem în zona de insuficiență sau deficit, mai ales în perioadele în care circulă diferite virusuri (mai als gripale sau SARS – CoV2) sau, în cazul unor profesii care sunt expuse unui risc crescut de contractare a unor infecții virale sau bacteriene (personalul medical de exemplu).

Vitamina D B12 glicemia | Verificarea nivelului vitaminei D după administrarea unui supliment de D3 se face comandând același test de vitamină D (25(OH)D), dar nu mai devreme de 2-3 luni de administrare pentru că studiile arată că nivelul de 25 – OH – D se stabilizează sau intră într-un platou după 2 luni de administrare la doze de 400, 1.000 și 2.000 UI/zi, și doar la 10.000 UI/zi mai continuă să crească ușor după cele 2 luni⁶³.

Vitamina D3 trebuie deci privită deci ca un șef de echipă de salvamont care are nevoie de 3 ajutoare (K2, zinc și magneziu) ca să-și îndeplinească funcțiile în mod optim.

   Toxicitatea la D3 poate să apară dacă iei 60.000 UI/zi timp de mai multe luni⁶⁴. Toxicitatea la vitamina D nu poate fi luată în discuție decât, cel mai devreme, la valori de peste 150 ng/ml.⁶⁵,⁶⁶, ⁶⁷ Alți autori sau instituții medicale avansează valori chiar mai mari pentru toxicitate, valoarea maximă fiind de 750 nmol/L,⁶⁸ care corespunde cu 300 ng/ml având în vedere factorul de conversie din nmol/L în ng/ml: 1 ng/mL = 2,496 nmo/L (aproximată mai sus la 2.5).

⁵⁷   RosanoffA,WeaverCM,RudeRK.Suboptimalmagnesiumstatusin the United States: are the health consequences underestimated? Nutr Rev. 2012;70(3):153-164. doi:10.1111/j.1753-4887.2011.00465.x

⁵⁸   AhluwaliaN,DwyerJ,TerryA,MoshfeghA,JohnsonC.Updateon NHANES dietary data: focus on collection, release, analytical considerations, and uses to inform public policy. Adv Nutr. 2016;7 (1):121-134. doi:10.3945/an.115.009258

⁵⁹   ThomasD.Themineraldepletionoffoodsavailabletousasanation (1940-2002)—a review of the 6th edition of McCance and Widdowson. Nutr Health. 2007;19(1-2):21-55.

⁶⁰   https://emedicine.medscape.com/article/128762-overview?icd=login_success_email_match_norm

⁶¹   Robert P Heaney et al. Am J Clin Nutr 2008:87:1738-1742

⁶²   https://portals.clevelandclinic.org/portals/66/TechnicalBrief/TB_VitaminD25Hydroxy.PDF

⁶³ https://www.grassrootshealth.net/blog/time-vitamin-d-testing-changes-supplementation/ vezi și https://academic.oup.com/ajcn/article/69/5/842/4714819?login=false

⁶⁴   https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/nutrition-and-healthy-eating/expert-answers/vitamin-d-toxicity/faq-20058108

⁶⁵   https://www.synevo.ro/shop/25-oh-vitamina-d/

⁶⁶   Michael F. Holick. Vitamin D Deficiency. In The New England Journal of Medicine, volume 357:266-281, July, 2007

⁶⁷   https://annals-general-psychiatry.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12991-022-00406-1

⁶⁸   https://academic.oup.com/ajcn/article/88/2/582S/4650129

   Cred că limita de toxicitate de 150 ng/mL este o limită care oferă siguranță, iar intervalul de 100 – 150 ng/mL l-aș numi ”de atenție”. Unii numesc intervalul 100-150 ng/ml ”hipervitaminoză”⁶⁹, sau ”exces”, nu ”toxicitate”.

Vitamina D B12 glicemia | Simptomele de toxicitate la vitamina D includ pe cele de hipercalcemie: grețuri, vărsături, constipație, dureri osoase⁷⁰, dureri epigastrice (de stomac), slăbiciune musculară, urinare frecventă, colici renale (prin calculi renali), insuficiență renală, hipertensiune arterială, simptome de deshidratare, amețeli, halucinații, stare de confuzie⁷¹,

Ca și contraindicații pentru D3:

• reacții alergice la unele preparate de D3 ar trebui să ne determine să căutăm alte preparate,
• malabsorbție (dificultatea absorbției intestinale a nutrienților din alimente),
• nivelele prea mari de vitamina D3 (hipervitaminoza D3 – vezi mai sus),
• Nivelele crescute de calciu în ser (hipercalcemia).⁷²

Valoarea normală a calcemiei:

Copii 0-10 zile = 7.6 – 10.4 mg/dL. Copii 10 zile – 2 ani = 9 – 11. Copii 2-12 ani = 8.8 – 10.8.

Copii (12-18 ani) = 8.4 – 10.2. Adulti 18-60 ani = 8.6 – 10.0. Adulti 60-90 ani = 8.8 – 10.2. Adulti >90 ani = 8.2 – 9.6 mg/dL. Valori critice – nivel scazut <6 mg/dL; nivel crescut >13 mg/dL. Pentru conversie din mmol/l în mg/dl factorul de conversie este mmol/L x 4 = mg/dL.73,74

⁶⁹   https://www.healthline.com/nutrition/vitamin-d-side-effects#1.-Elevated-blood-levels

⁷⁰   https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/nutrition-and-healthy-eating/expert-answers/vitamin-d-toxicity/faq-20058108

⁷¹    https://www.healthline.com/nutrition/vitamin-d-side-effects#2.-Elevated-blood-calcium-levels

⁷²    https://www.everydayhealth.com/drugs/vitamin-d3

⁷³    https://www.synevo.ro/shop/calciu-seric/

⁷⁴    vezi și http://www.endmemo.com/medical/unitconvert/Calcium.php

   2. B12

   Rolul vitaminei B12 în organism este mutiplu: formarea globulelor roșii, a tecii de mielină, a neuronilor, metabolismul energetic (”vitamina energiei”), controlul dispoziției afective, memorie, somn, adaptarea vederii și formarea ADN – copierea ADN pentru a fi predat ca ”zestre” celulelor noi care regenerează țesuturile ”îmbătrânite” (motiv pentru care am numit-o ”vitamina tinereții”).

Vitamina D B12 glicemia | B12 se poate găsi într-o formă inactivă (analogi de B12) în orzul verde, drojdia de bere și în suplimentele din alge marine verzi din speciile Aphanizomenon, Nostoc și Spirulina. Aceste forme trebuie să fie evitate nu doar din cauza competiției pentru aceiași receptori de pe membrana celulară, ci și din cauza faptului că la testarea concentrației de b12 în sânge, analogii de B12 se adaugă la vitamina B12 activă și rezultatele sunt fals ridicate.

B12 în forma sa activă se găsește în produsele de origine animală (carne, lactate și ouă), cât și în câteva surse vegetale cum sunt: Tempeh,[28] Chlorella, Nori,[29] Ulva lactuca si Enteromorpha sp.[30] (”dried green laver” sau lăptuca de mare).

   Simptomele deficitului de B12

Având în vedere că B12 îndeplinește multiple roluri, dintre care cel mai important poate este sinteza ADN-ului, vital necesară pentru diviziunea celulară⁷⁵, simptomele deficitului pot proveni din partea oricărui organ sau sistem. De asemenea, În general, întrucât B12 facilitează diviziunea celulară prin înlocuirea celulelor îmbătrânite cu altele tinere, simptomele deficitului sunt adesea simptomele îmbătrânirii organismului uman. 

⁷⁵   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7835758/

MANIFESTĂRILE NEUROLOGICE ALE DEFICITULUI DE B12

1. PARESTEZII izolate – senzație de amorțeală, rece sau strânsoare în vârful degetelor sau in alte zone ale corpului, uneori senzația de fir de par care te atinge – 33%
2. ANOMALII ALE MERSULUI ȘI COORDONĂRII (mai ales pe întuneric): mers ebrios și mișcări neîndemânatice – 12%
3. SIMPTOME PSIHIATRICE SAU COGNITIVE: uitare (demență asemănătoare celei din boala Alzheimer sau a demenței din boala Parkinson), incapacitate de concentrare, iritabilitate, modificări de personalitate/aversiune față de rude apropiate sau prieteni, halucinații, delir, paranoia/neîncredere în alții de teama persecuției, urmăririi, conspirației, furtului, treceri rapide de la o stare psihică la alta – 3%
4. SIMPTOME VIZUALE – scăderea acuității vizuale – 0,5%
5. SIMPTOME ALE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV/AUTONOM – hipotensiune arterială ortostatică, disfuncție sexuală, incontinență urinară (foarte frecvent) și intestinală, transpirații excesive (hiperhidroză).
6. AMEȚELI, ALTERAREA GUSTULUI ȘI MIROSULUI

MANIFESTĂRI NONNEUROLOGICE:

1. SIMPTOME CONSTITUȚIONALE:
   1. anorexie, scădere în greutate – 50%
   2. subfebrilitate care dispare la administrarea de B12 – 33%
   3. fatigabilitate și disconfort general (indispoziție)
2. SIMPTOME CARDIOVASCULARE:
   1. Sincopă – pierdere completă, bruscă si de scurtă durată a conştienţei
   2. Dispnee – senzația de lipsă de aer
   3. Ortopnee – dificultate de a respira în poziţie culcată, bolnavul fiind obligat să se ridice în poziţie şezîndă sau în
   4. palpitații
   5. angină – dureri sau jenă toracică.
3. SIMPTOME GASTROINTESTINALE

1. arsuri epigastrice
2. flatulență (balonare)
3. constipație
4. diaree
5. limbă dureroasă/cu senzație de arsură mai ales în treimea anterioară, cu papile dispărute pe margini (netedă), roșie,
6. sațietate timpurie

4. ANEMIA MEGALOBLASTICĂ/MACROCITARĂ (termenul de anemie pernicioasă se referă doar la anemiile prin lipsă de B12 provocate de lipsa de factor intrinsec ce contribuie la transportul și absorbția intestinală a vitaminei B12, lipsă provocată de un proces autoimun declanșat împotriva celulelor parietale gastrice care ar fi secretat factorul intrinsec în mod normal). Hematiile sunt mari cu volum eritrocitar mediu peste 97 femtolitri. Anemia megaloblastică (macrocitară) este corectată de dozele mari de folat, dar deficitele neurologice care sunt produse de insuficiența vitaminei B12 nu sunt ameliorate. Acest fenomen mai este numit ”mascarea deficitului de B12” prin aportul consistent de folat” din alimentația predominant vegetală la care se adaugă adesea suplimentele de folat sau acid De aceea suplimentele de folat (sau acid folic) plus cantitatea de folat (sau acid folic) adăugată în anumite produse cum ar fi cerealele de la micul dejun fortifiate sau alte alimente, nu ar trebui să depășească 1000 mcg/zi.[19] Este un fapt recunoscut că terapia cu folat fără adăugarea de B12 în cazul de deficit de B12 nu doar că maschează anemia (ameliorând-o), dar accelerează leziunile neurologice specifice ale deficitului de B12, prin faptul că nu se administrează B12.[20]

În unele studii, anemia macrocitară a survenit în 28% din cazurile de deficit de B12, iar Nivelul de B12 socotit normal de majoritatea laboratoarelor este 200 – 900 pg/ml.

În Japonia însă, intervalul de normalitate este socotit 500 – 1.300 picograme / mililitru.⁷⁶ Profesorul Dale Bredesen, în aceeași carte menționată mai sus (Sfârșitul Alzheimerului) avansează intervalul 500 – 1500 pg/ml.⁷⁷ OPTIM este în jumătatea superioară a intervalului, deci 900 – 1300 pg/mL. Nu există niveluri toxice de B12⁷⁸.

⁷⁶  https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1440-1819.1988.tb01957.x Vezi și https://advances.augusta.edu/1014 sau Jpn. J. Psychiatry Neurol. 1988 Mar:42(1):65–71

   Factorul de conversie de la pg/ml la pmol/l = 0.738, sau, altfel spus 1 pg/ml = 0.738 pmol/l. Aceasta înseamnă că valoarea în pg/ml se înmulțește cu 0.738 pentru a afla valoarea în pmol/l.⁷⁹ Deci 600 pg/ml = 442.8 pmol/l.

Vitamina D B12 glicemia | Factorul de conversie de la pmol/l la pg/ml = 1.35, sau, altfel spus 1.35 pg/ml = 1 pmol/l.⁸⁰ Aceasta înseamnă că valoarea în pmol/l se înmulțește cu 1.35 pentru a afla valoarea în pg/ml. Deci 200 pmol/l (valoarea luată de majoritatea laboratoarelor ca fiind minimul intervalului de normalitate statistică, care este diferită de minimul intervalului optim) = 271 pg/ml. Sau se pot introduce valorile în pmol/l în tabelul online MediCalc și conversia în pg/ml se face automat la atingerea comenzii ”Convert”, sau invers.⁸¹ Atenție la selectarea unității de măsură înainte de a atinge ”butonul” de conversie.

La copii găsim următoarele valori ale intervalului normal al vitaminei B12 și ale acidului metilmalonic (AMM) în populația daneză⁸²:

-    0 – 1 an - B12: 180–1400 pmol/L sau 243.9 - 1897 pg/ml;

AMM: 0.10–1.25 µmol/L sau 100 – 1250 nmol/l;

–   1 – 11 an – B12i: 260–1200 pmol/L, sau 352.3 – 1626 pg/ml

AMM: 0.10–0.30 µmol/L sau 100 – 300 nmol/l;

–   12 – 18 ani: 200–800 pmol/L sau 271 – 1084 pg/ml;

AMM: 0.10–0.35 µmol/L sau 100 – 350 nmol/l;

–    18 – 65 ani: 200–600 pmol/L sau 271 – 813 pg/ml;

⁷⁷   Dale Bredesen, Sfârșitul Alzheimerului, Editura Lifestyle, 2018, pag 145

⁷⁸   https://advances.augusta.edu/1014

⁷⁹   http://www.scymed.com/en/smnxtb/tbcbmql1.htm

⁸⁰  https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1064748121000890#:~:text=The%20conversion%20ratio%20for%20vitamin,ml%20%3D%201%20pmol%2Fl

⁸¹  http://www.scymed.com/en/smnxtb/tbcbmql1.htm

⁸²   https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0009898121004447#:~:text=We%20suggest%20the%20following%20RIs,0.12–0.46%20µmol%2FL

AMM: 0.10–0.40 µmol/ sau 100 - 400 nmol/l;

–   65 + ani: 200–600 pmol/L sau 271 – 813 pg/ml;

AMM: 0.12–0.46 µmol/L sau 120 – 460 nmol/l.

Vitamina D B12 glicemia | De observat este faptul că valoarea minimă și chiar și cea maximă pentru adulți din tabelul de mai sus sunt mult diferite de intervalul optim avansat de profesorul de neurologie dr. Dale Bredesen în cartea Sfârșitul Alzheimerului⁸³: 500 – 1500 pg/ml sau intervalul 500 – 1300 pg/ml susținut încă din 1988,⁸⁴ preluat și de Institutul Național de Medicină Integrativă (NIIM) din Australia pentru B12⁸⁵, și 210 nmol/l pentru AMM (vezi al treilea paragraf mai jos). Cu cât valoarea minimă a vitaminei B12 este mai mare, cu atât acest test este mai sensibil.

Asemănător, cu cât valoarea maximă a AMM este mai mică, cu atât acest marker funcțional al deficitului de B12 (în caz de depășire a limitei superioare) este mai sensibil.

   Verificarea deficitului cu alte teste 

Vitamina B12 este un cofactor pentru trei reacții majore ale organismului: conversia acidului metilmalonic în succinil coenzima A; conversia homocisteinei în metionină (un aminoacid); şi conversia

• metiltetrahidrofolatului în tetrahidrofolat (vitamina B9). Deficitul de B12 deci, nu va putea asigura producerea suficientă a acestor 3 substanțe: succinil coenzima A, metionina și tetrahidrofolatl și implicit va duce la creșterea precursorilor dintre care primii 2 pot servi ca markeri funcționali ai deficitului de B12: acidului metilmalonic și homocisteina⁸⁶.

⁸³   Dale Bredesen, Sfârșitul Alzheimerului, Editura Lifestyle, 2018, pag 145

⁸⁴   https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1440-1819.1988.tb01957.x

⁸⁵   https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2212958815001226

⁸⁶   https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/0915/p384.html?v=796834e7a283

   Acidul metilmalonic.

Acidul metilmalonic (MMA) este produs în mod normal în cantități foarte mici în urma digestiei proteinelor și grăsimilor. Acesta este un compus intermediar care trebuie descompus în continuare de către vitamina B12 în succinil Coenzima A. Acesta începe să crească la începutul deficitului de B12, atunci când încă nivelele serice de B12 sunt încă normale⁸⁷

Vitamina D B12 glicemia | O limită mai recent consemnată este cea de 270 nmol/L. Valorile mai mari confirmă deficitul de B12⁸⁸. În articole sau în buletinele de analize putem găsi valoarea acidului metilmalonic exprimată în micromoli/L și atunci se înmulțește cu 1000 întrucât 1 nmol = 0.001 micromoli, iar 1 micromol = 1000 nmoli. Alții au oferit limita superioară a normalului la 0.21 micromoli/L (210 nmol/L).⁸⁹

   Homocisteina

50% din homocisteină este remetilată pentru a forma metionină. B12, alături de folat (B9), poate facilita convertirea homocisteinei în metionină, dar există și un sistem de remetilare a homocisteinei (pentru a forma metionină) care nu este dependent de B12 și B9.[1] Aceasta înseamnă că poate coexista o homocisteină normală cu un deficit de B12 sau că nu în toate cazurile de deficit de B12 homocisteina este crescută (vezi mai jos:

În studiile NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey) și Lifelines, acidul metilmalonic și/sau homocisteina au fost crescute doar la 73% din pacienții cu B12 scăzut sub pragul minim de 189 pg/ml (140 pmol/L) și la 23% din cei care aveau nivele de B12 în zona ”gri”: 189 – 406 pg/ml (140 – 300 pmol/L).[15]).

Homocisteina se produce prin transmetilarea metioninei în 3 etape.[2] Homocisteina este un factor de risc independent pentru ateroscleroză și insuficiență cardiacă, boala coronariană, accidentul vascular cerebral, tromboembolism,[3] dar poate favoriza și alte patologii cum ar fi: degenerescența maculară de vârstă, boala Parkinson, boala Alzheimer și alte demențe (mai ales vasculare),[4] schizofrenia, depresia,[5] pierderea auzului,[6] osteoporoza,[7] diabetul zaharat, sindromul Down și anemia megaloblastică, defectele de tub neural, genu valgum, arahnodactilia,[8] psoriazisul,[9] sau chiar cancerul în stadii avansate și mai ales la pacienții mai în vârstă.[10] Metionina este un aminoacid esențial cu sulf care are rol în sinteza fosfolipidelor. Dacă există o insuficență de B12, acest sistem enzimatic poate duce la acumularea de homocisteină.

⁸⁷   https://labs.selfdecode.com/blog/methylmalonic-acid/

⁸⁸   https://econtent.hogrefe.com/doi/10.1024/0300-9831/a000777

⁸⁹   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1828842/

   Alte cauze de creștere a homocisteinei sunt: aportul alimentar crescut[11] (ouă, susan, peşte, carne, cereale integrale, seminţe de dovleac)[12] deficitul de B6, B9 (folat), hipotiroidismul, insuficența renală precum și utilizarea anumitor medicamente.[13]

Printre acestea sunt: hipolipemiantele, levodopa (administrat în boala Parkinson) și antiepilepticele, ceea ce explică administrarea concomitentă de suplimente vitaminice (B1, B6, B12) în tratamentele cu aceste medicamente pentru menținerea unor valori normale ale homocisteinei în plasma acestor pacienți.[14]

Datorită acestui rol pe care vitamina B12 îl joacă în aceste 2 sisteme enzimatice ale organismului, atât acidul metil-malonic (de la valori mai mari de 210, 270 sau chiar 300 nmol/L, după diverși autori), cât și homocisteina (la valori mai mari de 6,3 – 7 sau 10 μmol/L, după diverși autori) au fost considerate, în mod tradițional, markeri ai deficitului de B12.

Cu toate acestea, valoarea acestor markeri este un indiciu de deficit de B12 doar atunci când acești parametri biologici sunt crescuți în absența unui deficit de B6, folat sau insuficiență renală pentru că și aceste situații pot favoriza creșterea homocisteinei.

Dacă acești parametri sunt în limite normale însă, valoarea lor de excludere a diagnosticului de deficit de B12 este slabă. În studiile NHANES (National Health and Nutrition Examination Survey) și Lifelines, acidul metilmalonic și/sau homocisteina au fost crescute doar la 73% din pacienții cu B12 scăzut sub pragul minim de 189 pg/ml (140 pmol/L) și la 23% din cei care aveau nivele de B12 în zona ”gri”: 189 – 406 pg/ml (140 – 300 pmol/L).[15]

Și alte studii au confirmat faptul că nivele normale de acid metil-malonic au fost găsite în cazuri de valori foarte mici ale vitaminei B12.[16] Prin urmare nici acidul metil-malonic nu este un indicator bona fide al deficitului de B12.

   Holotranscobalamina

Deși nu este validată clinic sau disponibilă pentru utilizare pe scară largă, măsurarea holotranscobalaminei, forma activă metabolic a vitaminei B12, este o metodă emergentă de detectare a deficienței90.

Deficitul a fost considerat în unele studii a fi < 50 pmol/L91 ceea ce este echivalent cu 67.75 pg/ml. Unele laboratoare, cum ar fi Bioclinica, dau ca interval de referință 25.1 – 165 pmol/l.

   Stadiile deficiului de B12 cu markerii și starea clinică specifică92. 

1. Stadiul 1: Epuizarea sau deficitul incipient:
   • Markeri biologici: În acest stadiu, nivelurile de vitamina B12 din sânge (B12 seric) pot fi încă în intervalul normal, dar alți markeri pot indica deficitul, cum ar fi niveluri crescute ale acidului metilmalonic (MMA) și a
   • Starea clinică: În general, nu se observă simptome clinice semnificative în acest
2. Stadiul 2: Deficit marginal sau deficit funcțional:
   • Markeri biologici: Nivelurile de B12 seric pot fi încă în intervalul normal, dar nivelurile de MMA și homocisteină pot continua să crească.
   • Starea clinică: Pot apărea simptome ușoare, cum ar fi oboseală, slăbiciune, furnicături în mâini și picioare (parestezii) și dificultăți cognitive ușoare.
3. Stadiul 3: Deficit sau manifestări hematologice:

⁹⁰   https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2017/0915/p384.html?v=796834e7a283

⁹¹   https://econtent.hogrefe.com/doi/10.1024/0300-9831/a000777

⁹²   ChatGPT

• Markeri biologici: Nivelurile de B12 seric pot începe să scadă sub intervalul normal, iar nivelurile de MMA și homocisteină continuă să crească.
• Starea clinică: Pot apărea anomalii hematologice, cum ar fi anemia megaloblastică, caracterizată prin globule roșii mari și imature (megaloblaste). Simptomele pot include oboseală, slăbiciune, piele palidă, dificultăți respiratorii și puls

4. Stadiul 4: Deficit clinic sau manifestări neurologice:
   • Markeri biologici: Nivelurile de B12 seric sunt semnificativ sub intervalul normal, în timp ce nivelurile de MMA și homocisteină rămân
   • Starea clinică: Pot apărea simptome neurologice, inclusiv neuropatie periferică (afectarea nervilor) cu simptome precum furnicături, amorțeală, slăbiciune musculară, probleme de echilibru, dificultăți în mers și probleme de memorie. Alte manifestări pot include depresie, schimbări de dispoziție, demență și, în cazurile grave, afectarea nervului

Este important de menționat că progresia și manifestarea deficitului de B12 pot varia între indivizi. De asemenea, aceste stadii nu sunt strict lineare, iar simptomele din diferite stadii pot coexista.

Diagnosticul corect și interpretarea acestor markeri biologici trebuie efectuate de un profesionist medical calificat, care poate evalua afecțiunea specifică și poate oferi tratament și îndrumare adecvate.

Ca să ajungeți la nivelul optim de B12 în ser ar trebui să luați 1 comprimat de B12 de 5.000 mcg/zi (metil-cobalamină),⁹³ sublingual, 2 luni si apoi 1 – 2 cp de 5.000 de micrograme pe săptămână, toată viața (1 /săptămână ar fi doza de întreținere dacă ați ajuns la intervalul optim 900 -1300 pg/ml, sau 2 cp/săptămână dacă mai trebuie să acumulați B12 în depozite, respectiv să creșteți nivelul plasmatic de B12 ca să ajungeți la intervalul optim menționat).

⁹³ De exemplu de vitamină B12 (metilcobalamină) de 5.000 mcg, vezi https://www.helpnet.ro/secom-vitamina-b12-5000mcg-x-60cpr-de-supt?gclid=CjwKCAiAlp2fBhBPEiwA2Q

   Înainte de testarea vitaminei B12 în sânge, trebuie lăsată o pauză de 2 săptămâni, dar, din practică, se observă o scădere serioasă de B12 în săptămâna a treia, deci este posibil ca 3 săptămâni să fie mai bine pentru a pune în evidență rezervele de B12, interval de timp în care nu se ia B12 si nici un fel de preparat cu B12 sau cu analogi de B12 (spirulină, orz verde, drojdie de bere).

Unii propun ca pauza să fie de 5 săptămâni înainte de testare. De asemenea, cu 2 zile înainte nu se va lua nici biotină.⁹⁴ Unii interzic alimentele și băuturile cu 6 – 8 ore înainte de prelevarea sângelui.⁹⁵ Desigur că se poate bea apă.⁹⁶

Înainte de retestarea vitaminei B12 la un tratament injectabil cu hidroxocobalamină, se poate lăsa fie același interval de 5 săptămâni, fie un interval de 3 luni, exact cât ar fi și intervalul de administrare a hidroxocobalaminei pe perioada de întreținere.

Valoarea B12 la retestare dictează necesarul de suplimentare cu B12. În consecință, după testare, la reluarea tratamentului de întreținere cu 2 comprimate de B12 de 5000 µg pe săptămână, dacă ați rămas în intervalul optim deși ați lăsat pauza de 5 sau mai multe săptămâni, treceți direct la cele 2 comprimate/săptămână.

Dacă după pauză ați pierdut se va recupera numărul de 6 comprimate care nu a fost luat în pauza de trei săptămâni, luând câte 1 cp pe zi în prima săptămână de după pauză. puteți recupera doar cele 6 comprimate neluate în cele 3 săptămâni de pauză (1/săptămână) luând primele 4 zile câte 1/zi, iar din săptămâna următoare doar 1/săptămână.

10D2VPYMw4FXmaTOOyYX3Hctdi2_vCXyYwkRUPXv3DafDtpKF5hEriJxoCIjUQAvD_BwE sau în combinație cu folat (400 mcg de 5 – MTHF) vezi https://www.helpnet.ro/secom-vitamina-b12-5000mcg-x-60cpr-de-supt?gclid=CjwKCAiAlp2fBhBPEiwA2Q 10D2VPYMw4FXmaTOOyYX3Hctdi2_vCXyYwkRUPXv3DafDtpKF5hEriJxoCIjUQAvD_BwE

⁹⁴   https://www.hollandandbarrett.com/the-health-hub/vitamins-and-supplements/vitamins/vitamin-b/how-to-test-b12-levels/

⁹⁵   https://www.ucsfhealth.org/medical-tests/vitamin-b12-level

⁹⁶   https://www.testing.com/tests/vitamin-b12/

   În loc de B12 de 5.000 mcg oral 2 luni și apoi 2/săptămână toată viața, se poate lua 1 comprimat de B12 de 1000 mcg (de preferat metilcobalamină) zilnic toată viața.

Sau se poate face o injecție intramusculară cu 1 fiolă de hidroxicobalamină de 1000 mcg pe săptămână de 4 ori, apoi 1 fiolă de 1000 mcg la fiecare 2 luni toată viața. Sau 1 fiolă de 1000 mcg de cianocobalamină intramuscular de 10 – 11 ori (1 sau 2 pe săptămână) pentru încărcarea depozitelor, apoi

1-2 fiole pe lună toată viața. Timpul de pauză pentru testarea nivelului de B12 în sânge este de 2-3 luni la hidroxicobalamină și 1 lună la cianocobalamină (adică înainte cu 1 zi de efectuarea dozei care este la rând). Se pot recupera la reluarea tratamentului dozele neluate în timpul pauzei.

B12 de la Secom se administrează sublingual.⁹⁷

Ce se întâmplă dacă găsiți o valoare prea mare a vitaminei B12 (în studii s-a luat valoarea mai mare de 1000 pg/ml98) fără ca această valoare să fie produsă de suplimentarea în exces, pauza de B12 prea scurtă înainte de retestare sau analogii de B12 din spirulină, drojdia de bere sau orzul verde? Există 2 tipuri de valori crescute: pasagere sau persistente.

   Creșterile pasagere de B12

Cercetătorii au observat normalizări spontane ale nivelului crescut de B12 după rezolvarea tulburărilor acute (infecții severe sau inflamații acute aferente bolilor imune sau inflamatorii). Prin urmare, acești cercetători au emis ipoteza că afecțiunile acute ar fi putut crește temporar nivelul de B12.⁹⁹

O situație particulară a nivelurilor crescute de B12 o constituie unele tipuri de cancer în care valoarea B12 ar putea fi corelată cu masa tumorală sau cu răspunsul imun granulocitar.¹⁰⁰ În consecință, dacă nivelurile crescute de B12 sunt cauzate de unele tipuri de cancer, nivelul crescut de B12 ar trebui să persiste atâta timp cât cancerul persistă.

⁹⁷  https://www.secom.ro/products/supliment-alimentar-methylcobalamin-vitamina-b12-5000mcg-kal?=utmsource=google&utm_medium=cpc&utm_campaign=TMMPMaxInstinct&gclid=CjwKCAjw-rOaBhA9EiwAU%20kLV4lCscfIROM0sEQgt8w1cn2_4leGm5ofoRi5G1I29IKH3TVOlgtKG3xoCXtYQAvD_BwE

⁹⁸   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8233305/

⁹⁹   idem

¹⁰⁰ Arendt JFH, Farkas DK, Pedersen L, Nexo E, Sørensen HT. Elevated plasma vitamin B12 levels and cancer prognosis: A population-based cohort study. Cancer Epidemiol. 2016;40:158–165. doi: 0.1016/j.canep.2015.12.007.

   Creșterile persistente de B12

Nivelul crescut al B12 a fost asociat cu diferite boli¹⁰¹: boli hepatice¹⁰², leucemii mieloide ale sângelui¹⁰³, insuficiență renală cronică¹⁰⁴, boli autoimune sau inflamatorii¹⁰⁵, boala Gaucher¹⁰⁶.

O asociere între creșterea B12 și cancerele solide a fost demonstrată de două studii de cohortă (prospective)¹⁰⁷ și persistă după ajustarea pentru celelalte cauze legate de creșterea B12¹⁰⁸.

O creștere persistentă a vitaminei B12 (valori similare la minim 1 lună interval), poate fi un semnal de avertizare cu privire nu numai la existența unor boli infecțioase sau inflamatorii care nu se remit în decurs de 1 lună, sau cu privire la existența unor boli cronice hepatice, renale (nefropatiile, inclusiv cea diabetică), autoimune, inflamatorii, boala Gaucher sau leucemia mieloidă, ci și cu privire la existența sau apariția unor cancere solide, pe o perioadă de minim 5 ani și mai ales după 1 an de la depistarea unor valori persistent crescute de B12.¹⁰⁹

¹⁰⁰   Arendt JFH, Farkas DK, Pedersen L, Nexo E, Sørensen HT. Elevated plasma vitamin B12 levels and cancer prognosis: A population-based cohort study. Cancer Epidemiol. 2016;40:158–165. doi: 10.1016/j.canep.2015.12.007.

¹⁰¹   Urbanski G, et al. Strength of the association of elevated vitamin B12 and solid cancers: An adjusted case-control study. J. Clin. Med. 2020;9:474. doi: 10.3390/jcm9020474.

¹⁰²   Simonsen K, et al. Vitamin B 12 and its binding proteins in hepatocellular carcinoma and chronic liver diseases. Scand. J. Gastroenterol. 2014;49:1096–1102. doi: 10.3109/00365521.2014.921325.

¹⁰³   Shipton MJ, Thachil J. Vitamin B12 deficiency: A 21st century perspective. Clin. Med. 2015;15:145–150. doi: 10.7861/clinmedicine.15-2-145.

¹⁰⁴   McMahon GM, et al. The association between vitamin B12, albuminuria and reduced kidney function: An observational cohort study. BMC Nephrol. 2015;16:235. doi: 10.1186/1471-2369-16-7.

¹⁰⁵   Chiche L, et al. Implications cliniques de la découverte d’une hypervitaminémie B12 en médecine interne. Rev. Med. Interne. 2008;29:187–194. doi: 10.1016/j.revmed.2007.07.007.

¹⁰⁶   Hannibal L, et al. Hampered vitamin B12 metabolism in gaucher disease? J. Inborn Errors Metab. Screen. 2017;5:232640981769235. doi: 10.1177/2326409817692359.

¹⁰⁷   Arendt JFH, Sørensen HT, Horsfall LJ, Petersen I. Elevated vitamin B12 levels and cancer risk in UK primary care: A THIN database cohort study. Cancer Epidemiol. Biomark. Prev. 2019;28:814–821. doi: 10.1158/1055-9965.EPI-17-1136.

¹⁰⁸   Urbanski G, et al. Strength of the association of elevated vitamin B12 and solid cancers: An adjusted case-control study. J. Clin. Med. 2020;9:474. doi: 10.3390/jcm9020474.

¹⁰⁹   Valentin Lacombe,1 Floris Chabrun,2 Carole Lacout,1 Alaa Ghali,1 Olivier Capitain,3 Anne Patsouris,3 Christian Lavigne,1and Geoffrey Urbanski1,4 Persistent elevation of plasma vitamin B12 is strongly associated with solid cancer, Sci Rep. 2021; 11: 13361. Published online 2021 Jun 25. doi: 10.1038/s41598-021-92945-y

   Cancerele solide pe care le anunță valorile persistent crescute de B12 sunt din sfera celor favorizate de alcool sau de fumat (buze, cavitate bucală, nazo și orofaringe, laringe, plămân, esofag),¹¹⁰ cancerele legate de imunitate (cancerul de col uterin, melanomul malign, cancerele de piele nemelanomice – cu celule bazale – carcinomul bazocelular sau cu celule scuamoase, cancerul de anus și cel de penis) și cancerele dependente hormonal: cancerul de prostată¹¹¹, de corp uterin, de sân, de ovar și testicular.¹¹²

Alte cancere nesolide al căror risc de existență sau apariție este ridicat în caz de valori persistent crescute de B12, pe lângă leucemia mieloidă sunt: limfoamele hodgkiniene și nehodgkiniene, mielomul multiplu, policitemia vera și sindromul mieloproliferativ.¹¹³

   Folatul – de preferat cel eritrocitar, se cere împreună cu B12 datorită căilor metabolice comune și mai ales datorită simptomatologiei care se suprapune în zona anemiei megaloblastice și a neuropatiei¹¹⁴.

   Folatul seric este dependent de aportul alimentar recent.

¹¹⁰   https://academic.oup.com/jnci/article/105/23/1799/903901?login=false Johan Frederik Berg Arendt, Lars Pedersen, Ebba Nexo, Henrik Toft SørensenElevated Plasma Vitamin B12 Levels as a Marker for Cancer: A Population-Based Cohort Study JNCI: Journal of the National Cancer Institute, Volume 105, Issue 23, 4 December 2013, Pages 1799–1805, https://doi.org/10.1093/jnci/djt315 Published: 18 November 2013

¹¹¹ Collin SM Metcalfe C Refsum H et al. Circulating folate, vitamin B12, homocysteine, vitamin B12 transport proteins, and risk of prostate cancer: a case–control study, systematic review, and meta-analysis. Cancer Epidemiol Biomarkers Prev. 2010;19(6):1632–1642.

¹¹²  Vezi referința nr 28.

¹¹³  Idem.

¹¹⁴  M. Pelloso, D. Basso1, A. Padoan, P. Fogar, M. Plebani, Computer-based-limited and personalised education management maximise appropriateness of vitamin D, vitamin B12 and folate retesting https://jcp.bmj.com/content/69/9/777.short

   Folatul seric optim = 10-25 ng/mL¹¹⁵. Acceptabil = 2-20 ng/mL Synevo: 4,6 – 34,8 ng/ml

   Folatul eritrocitar indică aportul pe termen lung și ar trebui să fie > 140 ng/ml¹¹⁶.

Tratamentul cu folat se indică după începerea tratamentului cu B12 din cauza confuziei pe care o poate genera aportul de acid folic sau folat care poate ameliora simptomele deficitului de B12 mascând astfel acest deficit care poate să rămână necorectat¹¹⁷.

   3. Glicemia, rezistența la insulină și sindromul metabolic

    67% din populația americană este obeză, dar 88% din populația americană are o disfuncție metabolică. Aceasta înseamnă că 21% din populație este slabă, dar este bolnavă metabolic – TOFI: ”Thin on the Outside, Fat on the Inside”.

Deci nu obezitatea care se vede este problema, ci SINDROMUL METABOLIC. Această perturbare consumă 75% din costurile sistemului de sănăatte în SUA, conform dr-lui Robert Lustig.¹¹⁸

Disfuncția metabolică presupune perturbarea uneia sau mai multor reacții biochimice (8 reacții biochimice) din celule, reacții care sunt interdependente. Aceleași reacții biochimice, dar care nu sunt modificate, asigură sănătatea și longevitatea. Perturbarea mecanismelor sau reacțiilor de obținere a energiei stă la baza tuturor acestor 8 reacții.

Celula hepatică și celula adipoasă au nevoie ca insulina să acționeze asupra unui receptor specific de pe membrana celulară (ca o ușă) pentru ca glucoza să intre în celulă pentru arderea ei în prezența oxigenului (glicoliza aerobă). Alte celule nu au nevoie de insulină pentru a ”deschide ușa” pentru ca să pătrundă glucoza.

Când glucoza este puțină sau s-a epuizat, celula adipoasă va ceda din acizii grași care sunt depozitați în ea, care vor ajunge în sânge și de aici la ficat care-i va transforma în corpicetonici: acidul aceto-acetic, acidul beta hidroxibutiric şi acetona. Primii doi acizi se elimină din organism prin urină, în timp ce acetona se elimină prin respiraţie şi este cauza mirosului caracteristic din cetoacidoza diabetică¹¹⁹.

Acești corpi cetonici sunt eliberați în sânge, de unde ajung la toate celulele sănătoase care-i pot arde ca și combustibil mai eficient decât glucoza (cu un randament energetic mai mare), chiar și fără ajutorul insulinei pentru a-i introduce în celule.

¹¹⁵   Dale Bredesen, Sfârșitul Alzheimerului, Editura Lifestyle, 2018, pag 145

¹¹⁶  https://ods.od.nih.gov/factsheets/Folate-HealthProfessional/

¹¹⁷   https://111.wales.nhs.uk/encyclopaedia/a/article/anaemia,vitaminb12andfolatedeficiency

¹¹⁸   https://www.youtube.com/watch?v=o-QO33hfadY

¹¹⁹  https://clinicasmartnutrition.ro/corpii-cetonici-si-diabetul-tot-ce-trebuie-sa-stiti/#:~:text=Ei%20bine%2C%

   Odată ajunsă în interiorul celulei (Fig. 7-1), glucoza este supusă descompunerii printr-o serie de etape metabolice numite glicoliză – până la acidul piruvic intermediar, eliberând doar o cantitate mică de energie, care este capturată într-o moleculă (de fapt se produc 2) numită adenozin trifosfat (ATP).

De acolo, acidul piruvic are una dintre două opțiuni:

1.    fie intră în mitocondriile sănătoase (fabricile de ardere a energiei din interiorul celulei), unde continuă desfacerea metabolică, un proces numit ciclul Krebs, pentru a produce mult mai mult ATP (28 de molecule) cu producerea produsului rezidual CO2, pe care îl expirați din plămâni; sau
2.    în cazul în care mitocondriile sunt ocupate sau disfuncționale, acidul piruvic trece la un proces numit lipogeneză de novo (producerea de grăsimi noi) pentru a se transforma într-un acid gras numit acid palmitic, care este apoi legat de o moleculă de glicerol și exportat din celula hepatică sub formă de particulă de trigliceride.

Aceste două căi de metabolism energetic, în special în interiorul mitocondriilor, eliberează în mod constant produse secundare toxice în interiorul celulei numite radicali de oxigen (seamănă cu ceea ce face peroxidul de hidrogen pe o rană).

Dacă nu sunt detoxifiate, acestea pot deteriora celula și chiar pot provoca moartea acesteia. Prin urmare, celula are o altă structură numită peroxizom, care este locul în care sunt stocați diverși antioxidanți pentru a neutraliza radicalii de oxigen.¹²⁰

¹²⁰   R Lustig, Metabolical, Harper Wave, an imprint of Harper Collins Publishers, pag 99

   Insulina este atât bună, deoarece scade glicemia pentru a preveni bolile microvasculare, cât și rea prin faptul că îngroașă mușchiul neted din jurul arterelor coronare sau renale, ceea ce duce la îngustare și un risc mai mare pentru un atac de cord sau insuficiență renală. De ce? Insulina are două acțiuni în celule:

1.  metabolică (scade glucoza, stochează energia); și
2.  proliferarea celulară (adică creștere și diviziune). Fiecare moleculă de insulină pe care o produce pancreasul tău este atât bună, cât și rea pentru tine, toate în același timp – câștig pe termen scurt (scăderea glucozei din sânge) pentru durerea pe termen lung (disfuncție vasculară și cancer). Acest efect dihotomic al insulinei a fost observat în fiecare studiu intensiv de control al glicemiei, cum ar fi Studiul Prospectiv al Diabetului din Regatul Unit (UKPDS), Studiul Acțiunea pentru Controlul Riscului Cardiovascular în Diabet (ACCORD) asupra efectelor rosiglitazonei, Studiul privind Diabetul Veterans Affairs. (VADT) și Action in Diabetes and Vascular Controlled Evaluation (ADVANCE), care de fapt a trebuit să fie oprit la mijloc din cauza creșterii mortalității pacienților din cauza bolii vasculare mari (boală cardiacă). Avem nevoie de insulină pentru a supraviețui, dar dacă suntem rezistenți la insulină, adăugarea de insulină suplimentară scade glucoza doar în detrimentul contribuției la bolile cronice. Câștig pe termen scurt pentru durerea pe termen lung.

Ideea este că glicemia crescută este simptomul bolii, nu boala în sine (vezi capitolul 7). Cu toate acestea, glicemia a devenit atât de importantă pentru Medicina Modernă (pentru că o putem măsura!), încât chiar și unii non-diabetici se plimbă acum cu monitoare continue de glucoză (CGM) atașate de brațe, într-un efort de a-și scădea creșterile bruște de glucoză și, prin urmare, de a-și îmbunătăți. controlul metabolic.¹²¹

În mod normal, insulina are o dublă sarcină – îi spune corpului să „păstreze”, în timp ce îi spune creierului „să nu mai mănânce”. Când insulina este scăzută și funcționează corect, atât insulina, cât și leptina contrabalansează grelina și vă mențin stabili în greutate.

Dar când devii rezistent la insulină, semnalul leptinei este blocat – acum grelina conduce lucrurile, așa că ești mai tot timpul înfometat și depozitezi ca un nebun.

Prin urmare, principala directivă a terapiei metabolice este „scăderea insulinei”. Și asta este adevărat, indiferent de greutatea ta.¹²²

¹²¹  R Lustig, Metabolical, Harper Wave, an imprint of Harper Collins Publishers, pag 47

¹²²  R Lustig, Metabolical, Harper Wave, an imprint of Harper Collins Publishers, pag 35

   Glicemia este reglată prin mecanisme hormonale și metabolice. Hormonii principali care controlează nivelul glucozei circulante sunt: insulina, glucagonul și adrenalina. Secundar, intervin și alți hormoni: hormonii tiroidieni (triiodtironina sau T3 și tiroxina sau T4), glucocorticoizii, hormonul de creștere, leptina și adiponectina¹²³.

   Insulina

   Insulina este un hormon format din 51 aminoacizi, care este produsă în principal de pancreas (celulele beta-Langerhans), dar și de unii neuroni în care a fost găsită în mici cantități¹²⁴.

Unul dintre principalele roluri ale insulinei în organism este de a facilita transportul glucozei din sânge, prin membrana celulară, spre interiorul celulelor unde este folosită pentru producerea de energie, mai ales în celulele musculare.

Rezistența la insulină este un răspuns biologic alterat la stimularea cu insulină a țesuturilor, în principal a ficatului, mușchilor și țesutului adipos.

Rezistența la insulină afectează pătrunderea glucozei din sânge în celule, rezultând o creștere a glicemiei precum și o creștere compensatorie a producției de insulină de către pancreas și deci hiperinsulinemie.

Consecințele metabolice ale rezistenței la insulină pot duce la prediabet, diabet zaharat, hipertensiune arterială, dislipidemie, adipozitate viscerală (obezitatea androidă), hiperuricemie, markeri inflamatori crescuți, disfuncție endotelială și o stare procoagulantă.¹²⁵

¹²³   Shils A. Catharine Ross PhD, Benjamin Caballero MD PhD, Robert J. Cousins PhD, Katherine L. Tucker Ph.D., Thomas R. Ziegler M.D – Modern Nutrition in Health & Disease, 46.

¹²⁴   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4237995/

¹²⁵   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507839/

   Unul dintre factorii de risc cei mai importanți care influențează bolile cronice netransmisibile este rezistența la insulină. Toate bolile cronice netransmisibile (numite și ”de civilizație” în trecut), au aceeași factori de risc.

Sindromul metabolic, prediabetul, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială esențială, bolile coronariene ischemice (angorul, infarctul de miocard, tulburările de ritm, insuficiența cardiacă, moartea subită), boala cerebrovasculară (accidentele vasculare cerebrale), ateroscleroza arterelor periferice, dislipidemiile neereditare, ficatul gras nonalcoolic, 13 tipuri de cancere legate de obezitate, bolile neurodegenerative dintre care menționăm boala Alzheimer, demența Parkinson, demența cu corpi Lewy, sau cea frontotemporală, precum și majoritatea bolilor autoimune, sunt boli în producerea cărora alimentația, stresul, sedentarismul, lipsa cronică de somn sau poluarea de diferite tipuri: aer, apă, pesticide alimentare (glifosat-ul), mucegai în locuință, precum și lipsa de expunere moderată la radiațiile UVB pentru sinteza în piele de vitamină D3, joacă un rol decisiv.

De fapt, cele 4 verigi patogenice ale demenței Alzheimer au tulburarea de reglare glucidică la nivel cerebral (rezistența la insulină a neuronilor)¹²⁶ în centrul procesului de degenerare neuronală, alături de alte modificări ale homeostaziei locale¹²⁷, fenomene puse în relație cu modificările microbiotei intestinale¹²⁸.

   Teste care indică rezistența la insulină

 HOMA-IR (numit acum HOMA1-IR), și, mai nou, HOMA2-IR, TyG (indexul trigliceride – glucoză), scorul Reaven (raportul între trigliceride și HDL egal cu 3 sau mai mare), hemoglobina glicozilată, testul de toleranță la glucoză (la 1-2 ore și mai ales la 4 ore) și de glicemie în ultimă instanță.

¹²⁶   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6554318/

¹²⁷   tulburările de metabolism (dismetabolism), lipidic (tulburări de reglare și compoziție a membranelor neuronale), oxidarea (stresul oxidativ) și inflamația. https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fphys.2020.00598/full

¹²⁸   https://www.mdpi.com/2072-6643/13/2/361

1. HOMA1 – IR – Homeostasis Model Assessment of Insulin Resistance Scorul de normalitate (sensibilitate bună la insulină) = 1 optim (0.5 -1.5)

• 9 = rezistență precoce la insulină (prediabet zaharat).
• 9 = rezistență semnificativă la insulină.¹²⁹

Valorile limită (cut-off) sunt 3.63 pentru diferențierea între diabetici și nondiabetici, cu o sensibilitate de 0.56 și o specificitate de 0.86 pentru ambele sexe la o populație de adulți de rasă albă și 1.82 pentru diferențierea între testul normal de toleranță la glucoză și prediabetul zaharat, cu o sensibilitate de 0.60 și o specificitate de 0.66¹³⁰.

HOMA2-IR este o versiune actualizată a HOMA-IR care include un model mai precis al homeostaziei glucoză-insulină. HOMA2-IR poate fi calculat folosind un calculator online, cum ar fi Calculatorul HOMA2 oferit de Universitatea din Oxford, care ia în considerare nivelurile de insulină și glucoză a jeun, vârsta, IMC și alți factori.

Pentru a calcula HOMA2-IR folosind calculatorul online, urmați acești pași:

Accesați site-ul web al Calculatorului HOMA2 (https://www.dtu.ox.ac.uk/homacalculator/).

Selectați opțiunea calculatorului HOMA2-IR.

Introduceți informațiile necesare, inclusiv nivelurile de glucoză și insulină a jeun, vârsta, IMC și alți factori opționali.

Faceți clic pe butonul „Calculați” pentru a obține valoarea HOMA2-IR.

Alternativ, HOMA2-IR poate fi calculat manual folosind modelul HOMA2 descris în următorul articol: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1839813/

¹²⁹   https://thebloodcode.com/homa-ir-calculator/

¹³⁰   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6571793/

   Cu toate acestea, se recomandă utilizarea unui calculator sau software online pentru a calcula HOMA2-IR, deoarece implică calcule complexe. Valoarea limită la HOMA-IR este de 2.46, dar la HOMA2-IR este diferită: 1.40¹³¹.

   2.  Indexul TyG – trigliceride – glicemie

Se calculează astfel: logaritm natural din (trigliceride x glicemie /2).¹³² Logaritmul natural se ia dintr-un tabel de pe internet. De exemplu: Valoarea cut-off este 4 – 8.

   3.  Scor Reaven TG/HDL

Se asociază și cu alte boli cardiometabolice cum ar fi diabetul zaharat, obezitatea, hipertensiunea și hiperuricemia¹³³.

Ideal 1¹³⁴;

La atleți raportul poate scădea sub 1, (de ex 0.6 pentru TG 50 mg/dl și HDL 80 mg/dl)¹³⁵

Normal < 2.

Rezistență la insulină > 2 (în trecut, 2015 – 2018, limita pentru rezistența la insulină era 3). Se mai numește dislipidemie aterogenică, întâlnită la a treia parte din pacienții cu diabetul zaharat tip 2 (dislipidemie aterogenică diabetică)¹³⁶.

Risc crescut de infarct de miocard și AVC > 3.

   4.  Raportul HDL/colesterol total

N > 0.24

Risc scăzut 0.10 – 0.24

   5.  Raportul Colesterol total / HDL (risc coronarian)

¹³¹   https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7750083/

¹³²   https://alzres.biomedcentral.com/articles/10.1186/s13195-020-00758-4

¹³³   https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0939475321005469

¹³⁴   Jeppesen, J., et al. Low triglycerides-high high-density lipoprotein cholesterol and risk of ischemic heart disease. Arch Intern Med. 2001; 161:361–66.

¹³⁵   https://thebloodcode.com/know-your-tghdl-ratio-triglyceride-hdl-cholesterol/

¹³⁶   https://cardiab.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12933-022-01684-5

   N < 3

Risc mic 3 – 5

Risc coronarian mare > 5 (în UK > 6)

   6.  Colesterolul Non HDL

< 130 mg/dL

   Ce sunt zaharurile (zaharidele)?

Zaharidele sunt un tip de carbohidrat cu moleculă scurtă (mono și dizaharide pentru că sunt formate dintr-o singură moleculă sau 2 de monozaharide), spre deosebire de amidon care este un carbohidrat cu moleculă lungă (polizaharid pentru că este format din multe molecule de glucoză care este un monozaharid).

Ca și alți carbohidrați, zaharurile sunt o sursă de energie pentru organism. Zaharurile pot apărea în mod natural în alimente sau pot fi adăugate în alimente și băuturi.

   Zaharurile naturale includ lactoza din lapte, fructoza din fructe si miere, glucoza din fructe si legume si maltoza din grau si orz.

   Zaharurile adăugate sunt zaharurile care sunt adăugate unui aliment de către persoana sau producătorul care îl prepară din mai multe motive, inclusiv pentru a face alimentele să aibă un gust mai dulce, pentru a prelungi durata de valabilitate a acestora sau pentru a-și îmbunătăți aspectul.

Nu există nicio diferență chimică între zahărul natural și zahărul adăugat. Zaharurile naturale nu sunt neapărat mai sănătoase decât zaharurile adăugate. Dar zaharurile naturale sunt mai probabil să se afle în alimente alături de nutrienți utili, cum ar fi fibrele alimentare pe de o parte, precum și vitaminele și mineralele, pe de altă parte.

Unele alimente și băuturi conțin o combinație atât de zaharuri naturale, cât și de zaharuri adăugate. De exemplu, iaurtul conține lactoză, un zahar care este prezent în mod natural în produsele lactate, dar poate conține și zahăr adăugat de producător pentru a îndulci gustul¹³⁷.

   Cauzele rezistenței la insulină

Asociația Americană a Inimii (AHA) recomandă americanilor să reducă drastic zahărul adăugat pentru a ajuta la încetinirea epidemiei de obezitate și boli de inimă¹³⁸.

AHA sugerează o limită mai strictă a zahărului adăugat de cel mult 100 de calorii pe zi (aproximativ 6 lingurițe sau 24 de grame) pentru majoritatea femeilor adulte și nu mai mult de 150 de calorii pe zi (aproximativ 9 lingurițe sau 36 de grame de zahăr) pentru majoritatea bărbaților ¹³⁹.

AHA recomandă, de asemenea, o limită zilnică mai mică de zaharuri adăugate pentru copiii cu vârste cuprinse între 2-18 până la mai puțin de 6 lingurițe sau 24 de grame pe zi, iar băuturile dulci ar trebui limitate la cel mult 8 uncii pe săptămână¹⁴⁰, în timp ce OMS și WCRF (World Cancer Research Fund) și AICR (American Institute for Cancer Research) recomandă ca atât bărbații, cât și femeile să reducă aportul de zahăr la sub 25 g/zi și un pahar de băutură îndulcită cu zahăr de 220 -335 ml/săptămână ¹⁴¹.

Corpul uman nu poate procesa (utiliza) mai mult de 30 grame de zaharuri/zi, cu mult mai puțin decât conținutul unei băuturi răcoritoare de

¹³⁷    https://www.healthdirect.gov.au/sugar

¹³⁸    Johnson RK, Appel LJ, Brands M, Howard BV, Lefevre M, Lustig RH. American Heart Association Nutrition Committee of the Council on Nutrition, Physical Activity, and Metabolism and the Council on Epidemiology and Prevention. Dietary sugars intake and cardiovascular health: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation. 2009 Sep 15;120(11):1011-20.

¹³⁹    https://www.hsph.harvard.edu/nutritionsource/carbohydrates/added-sugar-in-the-diet/

¹⁴⁰   Vos MB, Kaar JL, Welsh JA, Van Horn LV, Feig DI, Anderson CA, Patel MJ, Cruz Munos J, Krebs NF, Xanthakos SA, Johnson RK. Added sugars and cardiovascular disease risk in children: a scientific statement from the American Heart Association. Circulation. 2017 May 9;135(19):e1017-34.

¹⁴¹   https://www.wcrf.org/dietandcancer/a-summary-of-the-third-expert-report/.   https://www.bmj.com/content/381/bmj-2022-071609

   Coca Cola care are, conform etichetei, 39 grame la o doză de 340 g¹⁴². În plus, diferitele forme de zahăr sau de carbohidrați simpli, de la băuturile răcoritoare și până la dulciurile de cofetărie sau chiar fulgii de cereale pentru micul dejun, iaurturile dulci și pâinea din magazin, sunt toate măști diferite ale zahărului, dizaharidul format dintr-o moleculă de glucoză legată de o moleculă de fructoză.

Când mănânci alimente cu un indice glicemic ridicat – nu doar zaharuri, ci și alimente bogate în amidon, cum ar fi pâinea albă, orezul alb, cartofii albi și produsele de patiserie, printre altele – corpul tău eliberează cantități mari de insulină în încercarea de a menține nivelul de glucoză între anumite limite, deoarece glucoza în sine este toxică la niveluri ridicate.

Asta vă dăunează celulelor în mai multe moduri. În primul rând, celulele devin insensibile la fluxul constant de insulină, așa cum navetiștii devin insensibili la claxonele mașinilor: când ceva este prezent, nu mai răspundeți la el.

Această rezistență la insulină contribuie nu numai la diabetul de tip 2, la ficatul gras și la sindromul metabolic, ci și la boala Alzheimer.

„Sugar blues” este un termen care se referă la efectele fizice și emoționale negative ale consumului de prea mult zahăr sau carbohidrați rafinați.

Consumul de alimente bogate în zahăr sau carbohidrați simpli poate provoca o creștere rapidă a nivelului de zahăr din sânge, care poate duce apoi la o scădere ulterioară a nivelului de zahăr din sânge, cunoscută și sub numele de „căderea” glicemiei sau ”hipoglicemie reactivă”.

Această prăbușire poate provoca senzații de oboseală, letargie, schimbări de dispoziție, iritabilitate, dificultăți de concentrare și un risc crescut de probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea, diabetul zaharat și bolile de inimă¹⁴³.

¹⁴²  https://www.coca-colacompany.com/faqs/how-much-sugar-is-in-coca-cola

¹⁴³  Chat GPT

   Ce este sindromul metabolic?

Sindromul metabolic (MetS), este un grup de afecțiuni comorbide care asociază obezitatea, hipertensiunea arterială și tulburări ale metabolismului carbohidraților și lipidelor:

Fig 1. Asocierea afecțiunilor cuprinse în sindromul metabolic – schemă rezumativă

Fig 2: Sindromul metabolic – criterii de diagnostic 2022

Dar, așa cum se arată în Figura 3, în afară de componentele principale, MetS cuprinde și afecțiuni suplimentare cum ar fi afectarea funcției renale, steatoza hepatică, apneea obstructivă din somn, insuficiența cardiacă cu fracție de ejecție păstrată, sindromul ovarului polichistic, inflamația cronică, activarea simpatică și hiperuricemia144.

 144 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9479724/

Fig 3: Bolile asociate cu sindromul metabolic