„Diabetul zaharat” nu este o boală, ci este un grup de boli metabolice care au în comun HIPERGLICEMIA produsă fie prin deficit de secreție a insulinei, deficit de acțiune sau amândouă. Această stare cronică de hiperglicemie duce la leziuni și insuficiență a unor organe sau sisteme prin afectarea microvasculară (ex. retina, rinichii), macrovasculară (arterele coronare și cele periferice) și neuropată (sistemul nervos autonom și cel periferic).
Ghid diagnostic prevenție diabet | La nivel metabolic, diabetul zaharat se caracterizează printr-o perturbare atât a metabolismului glucidic, cât și a celui lipidic și proteic.
Cuprins
ToggleDeficitul de acțiune al insulinei se poate datora fie producției insuficiente de insulină în celulele β Langerhans, fie unui răspuns diminuat al țesuturilor la insulină, fenomen care se numește insulinorezistență. Acest fenomen a fost atribuit prezenței acizilor grași liberi în cantitate mare în plasmă.[1] Sindromul de ovar polichistic este o stare de insulinorezistență.8
Starea de hiperglicemie cronică necesită o nuanțare: procesul patologic (care este diabet sau care se dezvoltă în diabet zaharat) poate exista încă de dinaintea apariției hiperglicemiei, dar să nu fi ajuns în faza de manifestare cu hiperglicemie cronică (vezi figura nr. 1).
În acest sens este din ce în ce mai bine cunoscută starea de prediabet, în care există o alterare a glicemiei bazale (pe nemâncate) sau o alterare a glicemiei la 2 ore după TTGO (testul de toleranță sau încărcare la glucoză orală), valori care nu ating pragurile pentru a diagnostica un diabet zaharat patent.
Ghid diagnostic prevenție diabet |Unii pacienți, mai ales în fazele incipiente pot ajunge sa-și controleze glicemia cu măsuri de schimbare a stilului de viață care scad greutatea corporală și cresc gradul de activitate fizică (regim igieno-dietetic). Alții au nevoie în plus de medicație specifică. Aceste 2 categorii nu necesită insulină.
Al treilea grup este format din persoane care mai au încă un oarecare grad de secreție de insulină; aceste persoane au nevoie de insulină doat pentru a-și controla mai bine glicemia, nu și pentru supraviețuire, întrucât ei pot trăi și fără insulină.
A patra categorie este formată de persoanele care necesită insulină atât pentru controlul glicemiei, cât și pentru supraviețuire. De obicei acestea sunt persoanele care au leziuni extinse ale pancreasului endocrin (celulele β secretoare de insulină).
Este important de reținut și faptul că severitatea anomaliei metabolice (procesul patologic) poate progresa, poate regresa sau poate rămâne aceeași.[2] Starea de hiperglicemie este de regulă un indicator al evoluției acestei tulburări metabolice fie că este vorba de evoluția spontană a bolii, fie că este vorba despre evoluția …. citește întreg articolul
[1] Boden G. Fatty acids and insulin resistance. Diabetes Care. Apr 1996;19(4):394-5.
[2] Diabetes Care, vol 33, Supplement I, January 2010, S62-S69
Autor: Dr. Constantin Dinu, doctor în medicină