De unde vine numele de boala Alzheimer?

În anul 1901, un tânăr medic german pe nume Alois Alzheimer care lucra la Spitalul de Psihiatrie din Frankfurt, a primit în îngrijire o pacientă, Auguste Deter, adusă de soţul ei.

Acesta acuza că soţia lui a ajuns să aibă un comportament paranoid (suspiciona ca toţi au ceva cu ea sau vor să-i facă rău), crize/explozii emoţionale şi o stare de confuzie din ce în ce mai pregnantă.

În unele nopţi soţia sa era în stare să strige/țipe ore în șir. Alteori nu reacționa la nici un stimul. Când i se cerea să și scrie numele, Auguste se chinuia cu fiecare literă repetând într-una: “I have lost myself” (“Nu mă mai recunosc! /sunt pierdută!”).

Ea nu mai era orientată în timp și spațiu și avea probleme serioase cu memoria de scurtă durată.

Alzheimer nu mai auzise de un caz de felul acesta la o vârstă deloc înaintată: Auguste avea 50 de ani. Deși doctorul a avut un interes special pentru acest caz, d-na Deter s-a deteriorat rapid și a murit în 1906.

La autopsie, doctorul Alzheimer a găsit în creierul pacientei atât plăci de amiloid în spaţiul dintre neuroni (sinapse), cât și ghemuri de proteina “tău” în interiorul neuronilor.

În axonul şi dendritele (prelungirile) neuronilor se află nişte microtubuli prin care circulă diferite substanţe nutritive sau substanţe cu rol de mesageri.

Aceşti microtubuli din interiorul neuronului sunt ţinuţi strânşi în mănunchiuri de către o proteină “tău”, ca o sfoară sau nişte coliere (cose) care se rup în caz de hiperfosforilare (astăzi se crede că fosforilarea este secundară dezagregării microtubulilor (vezi articolul AICI) favorizând împrăştierea şi gâtuirea microtubulilor de către proteină tău (care şi-a pierdut forma liniara şi s-a strâns/adunat în ghemuri care deformează microtubulii) împiedicând pasajul nutrienţilor şi substanţelor mesagere prin interiorul microtubulilor.

Nu se ştie exact dacă ghemurile de proteină “tău” sunt cauză sau consecinţa bolii Alzheimer sau a acumulării de amiloid care nu mai poate fi epurat în mod eficient.

Cercetările mai noi arata că proteina tău, numită şi “proteină asociată microtubulilor”, de o importanţă critică în stabilizarea microtubulilor (microtubulii sunt un fel de arhitectură de tip lego a interiorului neuronului), este esenţială în remodelarea permanentă a microtubulilor ca urmare a proceselor de gândire.

În mod normal proteină tău este solubilă în apă şi nu se agrega/combina pentru a forma ghemuri/grămezi. Apariţia unei proteine “tău” anormale însă, produce agregarea responsabilă de BA. (Vezi un articol relevant AICI)

Dar despre proteinele “tău” (există 6 variante) vom vorbi altă dată, ca şi despre amiloid care se pare că nu este implicat decât în unele din cazurile de BA.
Beta-amiloidul şi ghemurile “tău” au fost numiţi, cel puţin în trecut: “parteneri la crimă”!

Cercetările sunt extrem de complexe şi sunt ajutate de tomografia intracelulară neuronala care reuşeşte să fotografieze structurile microcelulare, aşa că este posibil ca măcar unul din “criminali” să fie declarat nevinovat!
Rămâneţi pe recepţie!

Aceste 2 observaţii ale lui Alois Alzheimer – plăcile de beta-amiloid şi ghemurile de proteină “tău” sunt, pe lângă atrofia corticală, cele 2 semne distinctive ale examenului anatomopatologic al bolii care a ajuns să-i poarte numele.

Alois Alzheimer - Auguste Deter Doctor Dinu