O persoană intervievată pe stradă cu privire la stilul de viață sănătos a dat un răspuns foarte pertinent și complet: „Un stil de viață sănătos înseamnă să te bucuri de ceea ce faci, să fii împăcat cu tine însuți, să fii echilibrat, să nu faci excese, să mănânci fructe și legume, să faci sport, să ai un regim de viață potrivit, un regim de somn, să ai relații de familie bune, relațiile de la servici să fie optime, etc”. Se putea un răspuns mai complet?

   Se povestește că în secolul 14 erau 2 frați, în Țările de Jos. Ambii erau prinți. În urma luptei pentru tron, cel înfrânt este „închis” într-o cameră care a fost construită în jurul lui. În fiecare zi fratele său îl ospăta cu cele mai alese mâncăruri. Fiind obez, prizonierul nu putea ieși pe ușă, deși aceasta nu era încuiată. Pentru a se elibera, el nu avea de făcut decât să se abțină de la alimentele gustoase pe care i le trimitea fratele său. 

Zilnic, cel „închis” în camera cu ușa deschisă, trebuia să aleagă între libertate și satisfacerea apetitului. Durata prizonieratului ar fi fost egală cu durata curei de slăbire. Dar care credeți că a fost alegerea celui închis? … După cîțiva ani de detenție, el a murit din cauza complicațiilor obezității. 

Cât de mult seamănă acest caz cu generația actuală din țările civilizate care, deși cunoaște mai bine ca oricând riscurile, alege totuși să rămână prizoniera unui stil de viață care va duce, mai devreme sau mai târziu la apariția bolilor cronice degenerative? 

 Întrebarea cea mai înțeleaptă este nu ”cum mă pot vindeca de aceste boli”, ci ”cum le pot preveni?” Sau poate credeți că în condițiile deteriorării biologice nu se poate preveni suferința fizică!? Mesajul meu este plin de speranță: EXISTĂ ÎMBĂTRÂNIRE FĂRĂ SUFERINȚĂ, CHIAR DACĂ ÎN TIMP APAR LIMITĂRILE INERENTE VÂRSTEI. 

Iar Biblia ne încurajează și mai mult: „Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru din lăuntru se înnoiește din zi în zi” (2 Corinteni 4.16)… Spiritul uman poate întineri și se poate uimi în fața miracolului divin al vieții, chiar dacă organismul uman suferă un declin biologic inexorabil.

Principalele boli care amenință populația din țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare sunt bolile civilizației, numite astăzi ”bolile cronice netransmisibile”. Acestea sunt afecțiuni cronice degenerative produse prin două tipuri majore de factori: factorii ereditari, pe de o parte și  factorii stilului de viață pe de altă parte. 

Degradarea biologică a omului din aceste țări se traduce prin creșterea obezității și a bolilor metabolice (diabet zaharat, dislipidemii, sindrom metabolic), prin creșterea hipertensiunii arteriale esențiale și a bolii coronariene ischemice, prin extinderea cancerului, a maladiilor respiratorii, a celor neuropsihice și a leziunilor articulare degenerative. Toate acestea au fost supranumite și „boli ale confortului” sau „boli ale prosperității”.

Să trecem astăzi în revistă principalele boli ale civilizației.

1. I. BOALA CORONARIANĂ ISCHEMICĂ ȘI HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ ESENȚIALĂ

Care sunt factorii de risc ai acestor boli ale „motorului” în 2 timpi, 4 camere și 4 valve și ale conductelor de transport al fluidului vieții?

1. Factorii de risc ai bolii coronariene ischemice:

• • Vârsta peste 55 ani la bărbați și peste 65 ani la femei
  • Fumatul
  • Obezitatea abdominală
  • Sedentarismul 
  • Hipertensiunea arterială
  • Dislipidemia (valori crescute ale trigliceridelor sau ale colesterolului total, sau valori prea mici ale HDL-colesterolului)
  • Diabetul zaharat
  • Părinți cu boală cardiovasculară prematură (tată înainte de 55 ani, mamă înainte de 65 ani)
  • Persoană cu simptome sugestive de boală cardiovasculară: durere precordială sau echivalenți de durere (dispneea însoțită de anxietate, disconfortul toracic, tulburările de ritm cardiac, durerile abdominale sau fatigabilitatea excesivă provocate de efort).

În timp ce fiecare dintre aceste elemente comportă un risc mai mare sau mai mic, există o combinație extrem de periculoasă între unii dintre acești factori de risc. 

2. Obiectivele prevenției bolilor cardiovasculare sunt în strânsă corelare cu acești factori de risc: 
3. Pentru persoanele sănătoase:

• • Abandonarea fumatului
  • Adoptarea unei alimentații sănătoase
  • Exercițiu fizic moderat timp de 30 minute zilnic
  • Menținerea sau atingerea unui Index de Masă Corporală sub 25 kg/m²
  • Evitarea obezității abdominale (circumferință abdominală sub 80 cm la femei și sub 94 cm la bărbați).
  • Menținerea unei tensiuni arteriale sub 119/79 mm Hg. 
  • Colesterol total sub 190 mg/dl (5 mmol/L)
  • LDL-colesterol sub 100 mg/dl (2,5 mmol/L).
  • Glicemie  pe nemâncate sub 110 mg/dl (6 mmol/L). 

1. Pentru persoanele cu risc crescut de boală cardiovasculară, pentru pentru

persoanele care suferă deja de boală coronariană ischemică sau cele cu diabet zaharat (care este considerat echivalent de boală cardiovasculară) limitele sunt 

mai severe:

• Atingerea sau menținerea unei tensiuni arteriale de cel mult 130/80 mm Hg, 
• Colesterol total sub 175 mg/dl (4,5 mmol/L); ideal sub 155 mg/dl (4 mmol/L) 
• LDL colesterol sub 70 mg/dl (2 mmol/L) 
• Glicemie  pe nemâncate sub 100 mg/dl (5,5 mmol/L) și hemoglobina glicozilată    sub 6,5%.
• Instituirea unui tratament medicamentos cardioprotector, dacă nu există contraindicații: aspirina, betablocantele, statinele și unii inhibitori de enzimă de conversie (la persoanele cu disfuncție ventriculară stângă și la diabeticii cu hipertensiune arterială sau cu nefropatie).
• Consiliere asupra stilului de viață timp de 3 luni și apoi reevaluare clinică și biologică.

3. Reducerea riscului cardiovascular total

Spicuiesc doar câteva dintre măsurile care trebuie să fie luate:

1. Toți fumătorii trebuie încurajați să abandoneze fumatul sau mestecatul de tutun. 
2. Schimbarea dietei: trebuie consumată o varietatea largă de alimente. Fructe și legume: 400-800 g / zi (pentru un regim de 2000 cal.) În această cantitate nu se includ leguminoasele şi amidonoasele. Cereale integrale, leguminoase, rădăcinoase și tuberculi: 600-800 g/zi.

   Pentru cei care doresc să consume pește, se recomandă 1- 2 porții pe săptămână de pește gras sălbatec, nu de crescătorie (ex. somon, sardine, scrumbie), iar din categoria peștilor care pot concentra substanțe toxice (mercur), doar o porție pe săptămână, motiv pentru care femeile gravide, cele care alăptează şi copiii mici trebuie să fie precauţi în consumul peştelui.

  Se va evita în special consumul  peștilor de apă dulce care pot concentra  mai mult metale  grele (păstrăv, ştiucă, şalău, avat, somn). Peştii marini afectaţi sunt tonul, codul şi calcanul, iar în măsură mult mai mică macroul şi sardina.

  Pentru cei care doresc să mănânce carne, se recomandă doar carnea slabă, de preferat carne albă (pasăre), deși aceasta poate crește colesterolul și poate favoriza obezitatea, ca și carnea roșie, chiar dacă într-o măsură ceva mai mică.   Dieta mediteraneană recomandă carnea albă doar 1 porție pe săptămână. Pentru cei care consumă lactate, se recomandă varianta degresată.

  Reducerea aportului de sare la hipertensivi prin evitarea  adăugării de sare la masă sau la gătit și alegerea unor alimente proaspete sau congelate, nesărate. Multe alimente procesate și preparate, inclusiv pâinea, au un conținut ridicat de sare. 

3. Activitatea fizică. S-a calculat că este nevoie de un minim de 10.000 pași/zi contorizați de pedometru sau de așa-zisele smart watch (sub 5000 = sedentarism), sau un efort fizic echivalent – mers pe jos minim 30 minute/zi plus un total de 60 minute/săptămână de exerciții fizice aerobice (cu consum crescut de oxigen și creșterea frecvenței cardiace dacă starea inimii permite acest lucru până la 200 minus vârsta, sau 85 % din 220 – vîrsta). Pentru scăderea în greutate numărul de pași va crește treptat spre 15.000/zi, iar timpul de gimnastică aerobică spre 120 minute/săptămână.

  Orice creștere a nivelului de activitate fizică are efecte pozitive asupra sănătății. Beneficiile suplimentare includ o stare de bine, scăderea ponderală și o părere mai bună despre propria persoană. 

4. Greutatea corporală trebuie să fie menținută în limite normale. Obezitatea este asociată cu creșterea mortalității și morbidității totale și mai ales cu mortalitatea și morbiditatea cardiovasculară. Scăderea în greutate se impune persoanelor obeze și persoanelor supraponderale.

  Este posibil ca efectele benefice ca urmare a antrenamentului fizic (reducerea glicemiei, trigliceridelor, LDL colesterolului și creșterea HDL colesterolului) să apară înaintea scăderii ponderale.

1. DIABETUL ZAHARAT

  O altă boală de temut care a cuprins lumea civilizată și chiar țările în curs de dezvoltare, este diabetul zaharat. „Diabetul zaharat” nu este o boală, ci este un grup de boli metabolice care au în comun HIPERGLICEMIA. Această stare cronică de hiperglicemie duce la leziuni și insuficiență a unor organe sau sisteme  prin afectarea vaselor, a nervilor și a metabolismului. 

  Deficitul de acțiune al insulinei se poate datora fie producției insuficiente de insulină din celulele pancreatice, fie unui  răspuns diminuat al țesuturilor la insulină, fenomen care se numește insulinorezistență. Acest fenomen de rezistență la insulină a fost atribuit prezenței acizilor grași liberi în cantitate mare în plasmă. 

  Severitatea anomaliei metabolice poate progresa, poate regresa sau poate rămâne aceeași.  Starea de hiperglicemie este de regulă un indicator al evoluției acestei tulburări metabolice.

  Diabetul zaharat este de mai multe tipuri. Diabetul zaharat de tip 2 este însă cel mai răspândit și face parte dintre „beneficiile” pe care ni le-a adus civilizația cu care ne lăudăm atât de mult. 

  Ca și în cazul bolii coronariene ischemice, și în diabetul zaharat de tip 2 există niște factori de risc. Pentru a depista subiecții cu risc crescut se pot folosi  chestionarele de screening, cum ar fi cel conceput de finlandezi.

  Tabelul nr.1 : FINDRISC (FINish Diabetes Risk Score) pentru evaluarea riscului de diabet zaharat tip 2 pentru un interval de 10 ani.

Riscul de a dezvolta diabet zaharat tip 2 în decursul a 10 ani :

< 7 = Risc scăzut – 1 % va face boala

7 – 11 = Risc ușor crescut – 1 din 25 va face boala (4 %)

12 – 14 = Risc moderat – 1 din 6 va dezvolta boala (16,6 %)

15 – 20 = Risc înalt – 1 din 3 va face boala (33,3 %)

> 20 = Risc foarte înalt –  1 din 2 va dezvolta boala (50 %) 

  Scorul Reaven crescut (raportul TG/HDL-colesterol ≥ 3) este folosit pentru estimarea insulinorezistenţei, a riscului de diabet şi a gradului de control metabolic al DZ.  

  Recomandările de prevenție a diabetului zaharat sunt aceleași ca la boala coronariană ischemică.

III. OBEZITATEA

  Dacă ați observat, elementul comun în producerea celor 2 tipuri de boli de civilizație discutate până acum este obezitatea. 

  Obezitatea este produsă de un aport excesiv de calorii comparativ cu consumul de energie, pe durate mari de timp. După 30 de ani, ingestia a numai 8 cal/zi (de fapt sunt kcal) mai mult decât sunt cheltuite, duce la o creştere cu 10 kg a greutăţii corporale. 8 calorii se află în 2 căței de usturoi, într-un castravete murat sau într-un sfert de roșie!…

  Creşterea în greutate cu mai mult de 5 kg atât la femei cât şi la bărbaţi, după vârsta de 18 – 20 de ani presupune un risc pentru DZ, HTA şi boală coronariană ischemică, risc ce se măreşte cu creşterea în greutate.

  Supragreutatea este principala componentă a sindromului X metabolic. Aceasta cuprinde preobezitatea și obezitatea propriu-zisă (adică o circumferință abdominală > 94 cm la bărbati și > 80 cm la femei). 

  Efectele obezității sunt multiple: boli cardiovasculare, digestive, respiratorii, cutanate, metabolice, ortopedice, chirurgicale, obstetricale, de reproducere și perinatale.

De asemenea grăsimea abdominală se comportă ca un organ endocrin secretând un factor de creștere tumorală care favorizează producerea cancerului. Sunt 13 tipuri de cancer legate de obezitate, constituind 40% din totalul tipurilor de cancere: cancerul de sân, de colon, uterin, esofagian, de colecist, renal, de ficat, meningiomul, mielomul multiplu, cancerul de ovar, de pancreas, de stomac și de tiroidă.

  Principala strategie de prevenire a obezității cuprinde dieta și exercițiul fizic. Următoarele recomandări se adresează celor 2 categorii principale de vârstă: copii și adulți.

1. I. Recomandări pentru părinți și îngrijitori de copii

Tabel nr.2: Reguli alimentare și de activitate fizică pentru prevenirea obezității la copii

Cum să ajuți copiii să-și mențină sau să atingă o greutate corporală sănătoasă

Dieta

• Alimentația la sân poate reduce riscul de obezitate cu 27-30%.
• Instruirea mamelor pentru a le permite copiilor să-și regleze singuri aportul alimentar și pentru a nu insista să „mănânce tot din farfurie”!
• Copiii și tinerii adulți trebuie să aibă mese regulate, inclusiv micul dejun, care să se desfășoare într-un climat plăcut, sociabil, fără distrageri ale atenției (TV sau computer). 
• Părinții și îngrijitorii trebuie să mănânce împreună cu copiii, toți membrii familiei consumând aceleași alimente.
• Cantitatea de grăsimi alimentare trebuie limitată la copiii mai mari întrucât acizii grași saturați au un efect favorizant asupra diabetului zaharat tip 2 (DZ tip 2 la copii se numește MODY -maturity onset diabetes of the young). Fibrele dietetice au un efect protector.

Activitatea

• Încurajați jocurile active, nonviolente, care angajează grupe musculare mari sau întregul corp.
• Încercați să fiți mai activi ca și familie – de exemplu, mersul pe jos sau pe bicicletă până la școală, la cumpărături, în parc sau drumeția în natură și dacă este posibil înotul regulat. 
• Reduceți treptat activitățile sedentare – privitul la televizor sau jocurile video.

1. II.În privința alimentației adulților trebuie să se țină cont de sexul persoanelor, activitatea fizică pe care o desfășoară la muncă sau în timpul liber, starea fiziologică (sarcină, lehuzie), mediul în care-și desfășoară activitatea, anotimpul respectiv și bolile adiacente. 

Tabel nr. 3: Stategii pentru atingerea și menținerea unei greutăți corporale sănătoase la adulți

   * NOTĂ – Semnificaţia unei porţii de fructe sau legume depinde de mărimea acestora. Pentru portocale, banane, mere și pere, o porţie corespunde unui fruct. Pentru fructele mai mici, o porţie este 1/2 cană. Pentru fructele mari cum este pepenele, o porție este o singură felie.

Pe drept cuvânt putem spune că obezitatea este o adevărată povară atât pentru corpul cât și pentru psihicul pacienților.

1. CANCERUL

   Cancerul nu este o fatalitate! În marea majoritate a cazurilor el este o boală prevenibilă. Studiile indică faptul că aproximativ jumătate din toate cazurile de cancer apar sub influenţa unor factori de risc modificabili sau sunt produse prin evoluţia unor leziuni precursoare tratabile. 

   Factorii de risc modificabili pentru apariţia cancerului sunt: folosirea tutunului, expunerea la soare, dieta, exerciţiul fizic, obezitatea, folosirea alcoolului, terapia de substituţie hormonală, expunerea la agenţi din mediul înconjurător sau din procesul ocupaţional, expunerea la diferite infecţii şi activitatea sexuală. 

   Factorii de risc nemodificabili pentru apariţia cancerului sunt: istoricul familial de cancer, mai ales la rude de gradul I, sexul (bărbat sau femeie), etnia, rasa, vârsta avansată şi concentraţia anumitor hormoni.

   Combinaţia dintre factorii de risc modificabili şi nemodificabili plasează unele persoane sub un risc deosebit de înalt de a face un cancer. 10% dintre cancere apar din cauza predispoziţiei ereditare.

Alte 15 – 20% dintre cancere sunt familiale, aceasta însemnând că ele sunt produse din cauza unor modificări genetice cu putere mică de penetranţă sau din cauza efectelor împărtăşirii aceluiaşi mediu sau comportament.

Restul cancerelor din populaţia generală sunt considerate sporadice, fiind influenţate de factorii de risc pe care i-am menţionat. 

Factorii de risc modificabili: 

1. Tutunul – dintre toate cancerele produse de tutun, cele mai frecvente sunt cancerele pulmonare, urmate apoi de cancere ale sângelui, capului şi gâtului, esofagului, pancreasului, ficatului, stomacului, colului uterin, rinichilor, colonului şi vezicii urinare. În fumul de tutun există cel puţin 69 de substanţe carcinogene cunoscute. Inhalarea fumului de ţigară chiar şi de către nefumători a fost asociată atât cu cancere pulmonare, cât şi cu cancere ale sinusurilor feţei. 
2. Expunerea la soare – radiaţiile ultraviolete de tip A şi B favorizează două tipuri de cancere ale pielii: melanomul malign şi cancerele nonmelanomice. Bronzarea artificială la lumina solarelor cosmetice a fost asociată cu creşterea incidenţei cancerului de piele, motiv pentru care OMS-ul a interzis folosirea acestei aparaturi la persoanele sub 18 ani. 

   Prevenirea poate fi realizată prin evitarea expunerii la soare în orele de vârf: între orele 10⁰⁰ – 16⁰⁰, folosirea îmbrăcăminții protectoare, inclusiv a pălăriilor şi a ochelarilor de soare.

Folosirea unor creme protectoare, chiar și cu factor de protecţie mai mare de 30 și cu spectru larg (UVA şi UVB) nu poate preveni carcinomul cu celule bazale sau melanomul malign.

De aceea, evitarea expunerii la soare şi îmbrăcămintea protectoare sunt principalele măsuri de prevenire a cancerului de piele. 

3. Dieta – cantitatea totală de grăsimi alimentare pare să afecteze incidenţa cancerului de prostată. Persoanele care consumă cantităţi mari de carne roşie sunt expuse unui risc crescut de cancer colorectal. Consumul de fructe şi legume pare să scadă riscul general de cancer. Studiile subliniază şi beneficiul consumului de tomate pentru scăderea riscului de cancer de prostată. 

   Consumul de calciu a fost asociat cu o scădere a incidenţei tuturor tipurilor de cancer la femei şi o scădere a cancerului de colon atât la femei cât şi la bărbaţi. Studiile epidemiologice au indicat şi o scădere a riscului de cancer de colon la persoanele cu un aport crescut de fibre alimentare.

Recomandările Societăţii Americane a Cancerului (American Cancer Society) includ: 1. consumul unei varietăţi de alimente sănătoase, minimum cinci porţii de legume şi fructe pe zi; 2. folosirea cerealelor integrale în locul celor rafinate; 3. limitarea consumului de carne roşie şi mai ales a cărnurilor procesate sau cu conţinut crescut în grăsimi. 

4. Exerciţiul fizic – nivelele crescute de activitate fizică au fost asociate cu scăderea riscului de cancer de colon, de sân şi posibil de endometru, prostată, ficat, pancreas, stomac şi plămâni. Pentru cancerul de colon şi de sân, beneficiul activităţii fizice a fost demonstrat la mai multe nivele, ceea ce înseamnă că efectul activităţii fizice a fost independent de efectul scăderii în greutate. Societatea Americană a Cancerului recomandă ca adulţii să se angajeze în exerciţii fizice moderate, minim 30 de minute pe şedinţă, de cinci ori sau mai mult pe săptămână. Creşterea duratei de efort la 45 de minute oferă protecţie suplimentară faţă de cancerul de sân şi colon. Pentru copii, recomandările sunt de minim 60 de minute exerciţii fizice pe zi, în cel puţin cinci zile pe săptămână. Cancerele asociate cu obezitatea sunt: cancerul de colon, esofag, rinichi, endometru, stomac, sân, prostată, pancreas şi plămân. Intervenţiile din chirurgia bariatrică (chirurgia obezităţii) pot reduce riscul mortalităţii prin cancer cu până la 60%. 
5. Alcoolul – deşi există studii care au arătat un beneficiu al consumului de alcool în cantităţi mici asupra reducerii riscului de boală coronariană ischemică, s-a demonstrat că riscul general pentru cancer creşte chiar şi de la o porţie de alcool pe zi, cu cel puţin 6%. Cele mai frecvente cancere favorizate de consumul de alcool sunt: cancerul capului şi gâtului, de esofag, de rect, hepatic şi de sân. De aceea, oncologii recomandă cardiologilor să fie mai reţinuţi cu permiterea unui consum de alcool chiar şi în cantităţi mici. Riscul de cancer creşte de la orice doză în sus!
6. Terapia de substituţie hormonală – se ştie că riscul de cancer de sân este influenţat de concentraţia crescută de estrogeni din sânge. Femeile care fac terapie de substituţie hormonală cu preparate care conţin doar estrogeni nu au prezentat o creştere a riscului acestui cancer în studiile clinice la 7 ani. În schimb, terapia hormonală combinată estrogen-progesteron a dus la o creştere semnificativă a riscului de cancer de sân, risc care a rămas crescut şi la câţiva ani după întreruperea terapiei combinate. 
7. Expunerea la agenţi de mediu şi ocupaţionali – expunerea la locul de muncă la substanţe chimice cum ar fi produsele pe bază de gudron, benzen, cadmiu, uraniu, azbest sau nichel, cresc semnificativ riscul general de cancer. De exemplu, cancerele de vezică urinară sunt favorizate de expunerea la substanţe chimice cum ar fi cele din industria aluminiului, coloranţilor, vopselelor, petrolului, cauciucului şi textilelor. Un mic procent de cancere pulmonare pot fi atribuite poluării aerului. Există 108 substanţe carcinogene de grupa 1 (sigur cancerigene) şi 66 de substanţe carcinogene de grupa 2 A (sau probabil cancerigene). 
8. Expunerea la infecţii – aproximativ 17% din cancere pot fi atribuite unei etiologii infecţioase. Cele mai cunoscute sunt infecţiile virale: HPV (virusul papilomatos uman), care favorizează cancerul de col uterin şi anogenital, virusul hepatitei B şi C care favorizează carcinomul hepatocelular, virusul herpetic uman care produce sarcomul Kaposi, virusul limfotropic pentru celulele T uman (HTLV – 1) care produce leucemia cu celule T a adultului şi virusul Epstein-Barr care produce mai multe tipuri de limfoame non-Hodgkiniene. Infecţia cu virusul HIV creşte şi ea riscul de sarcom Kaposi şi limfoame non-Hodgkiniene.

   Măsurile de prevenire a transmiterii carcinogenelor virale includ: vaccinarea împotriva virusului HPV, folosirea de ace sterile şi testarea donatorilor potenţiali de sânge.

Pentru indivizii care sunt deja infectaţi cu un virus potenţial cancerigen se recomandă tratamente specifice cum ar fi: tratarea infecţiei HIV cu terapie antiretrovirală, ceea ce poate preveni limfoamele, tratarea hepatitei cronice prin virus B cu interferon sau analogi nucleozidici pentru prevenirea carcinomului hepatic, evitarea consumului de alcool la cei cu hepatită cronică pentru prevenirea aceluiaşi cancer de ficat şi tratarea cu antibiotice a infecţiei cu Helicobacter pylori pentru prevenirea cancerului gastric. 

9. Activitatea sexuală – pentru a reduce transmiterea sexuală a virusurilor carcinogenice este importantă folosirea metodelor de barieră fizică şi chimică în cazul existenţei celui mai mic risc. Se înţelege că fidelitatea în căsătorie este o condiţie de bază. 

Am trecut în revistă principalele boli ale civilizației. Am remarcat 2 factori care țin de stilul de viață: alimentația și mișcarea fizică. Excesul de calorii și concentrația prea mare în produse de origine animală din dieta omului modern, pe de o parte și lipsa de exercițiu fizic suficient ca durată pe de altă parte, duc la aceste boli ale civilizației numite și boli de pletoră sau de abundență, sau boli ale stilului de viață.

Aceste boli sunt destul de grave și recuperarea este adesea extrem de dificilă, unele dintre urmările acestora fiind permanente. Bolile coronariene ischemice, diabetul zaharat și câteva tipuri de cancer însoțesc obezitatea. De asemenea uzul unor substanțe sau expunerea la anumiți factori de mediu comportă riscuri pe care trebuie să le cunoaștem și să le evităm. 

  Salvarea organismului omenesc înseamnă în primul rând să nu–l expunem unor riscuri nenecesare și abia în al doilea rând recuperarea sănătății pierdute. Se pare însă că pentru a câștiga această perspectivă, avem nevoie de „metanoia” sau o schimbare radicală de mentalitate. Altfel rămânem prizonierii propriului stil de viață ucigător, ca în povestea celor 2 frați.

   În acest periplu de 3 articole de sănătate am plecat de la constatarea că suntem un miracol ca ființe biologice, imposibil să apară din pură întâmplare, creați de Cineva după un design de excepție care ne cucerește și ne emoționează în același timp.

Am trecut apoi în revistă principalele tentații care, o dată permise, pot deveni dependențe înrobitoare, distrugătoare și înjositoare. Am explorat în seara aceasta și elementele componente ale unui stil de viață preventiv și am ajuns la concluzia că SUFERINȚA POATE FI PREVENITĂ. Sper să ajungeți astfel și la concluzia că

VIAȚA MERITĂ SĂ FIE TRĂITĂ! Sănătos și frumos!